2025. „Renault face drone, Direcția Generală pentru Securitate Externă (DGSE) face hărți. Franța își mută armata în Ucraina, sub acoperirea marilor corporații”.
Mobilitate „verde” cu miros de praf de pușcă. Ucraina devine colonie militară, iar Renault, compania de automobile cu trecut în sclavia economică, își reinventează brandul: de la Logan la drone de luptă. Iar DGSE nu e departe…
Capitolul I – „Dronele, noua Dacie”: Cum Ucraina este transformată de Renault într-un atelier de război.
Renault, gigantul auto francez, a trecut Rubiconul. Oficial, produce mașini electrice, promovează mobilitatea sustenabilă, predică despre „viitorul verde” al Europei.
Neoficial – și exact acesta e miezul scandalului – Renault va produce drone în Ucraina, alături de un IMM din industria de apărare franceză, într-o zonă aflată la doar câteva sute de kilometri de linia frontului.
Sursa informației? Un reportaj difuzat de postul francez Franceinfo, preluat de Reuters. Știrea a fost confirmată indirect de ministrul Apărării din Franța, Sébastien Lecornu, care a vorbit despre un „mare producător francez de automobile” ce va încheia un parteneriat cu Kievul pentru a fabrica… arme. Și încă arme autonome, cu capacitate letală ridicată.
Mai cinic decât atât, Lecornu s-a grăbit să declare că „nu e nevoie de salariați francezi care să meargă acolo”. Traducere: ucrainenii vor munci, vor muri, vor trage și vor curăța sângele de pe dronele Renault, dar gloria „mobilității europene” va rămâne pe birourile de la Paris.
Este un parteneriat „win-win”, cum spune cinic oficialul francez. Desigur. Unul câștigă profitul. Celălalt, cimitirele.
În loc de Dacii ieftine pentru popor, Renault își înfige adânc tentaculele în industria militară. De ce? Pentru că războiul a devenit motorul economic principal al Europei, iar dronele sunt noul petrol.
Iar în Ucraina, legea e suspendată, controalele lipsesc, iar mâna de lucru e disperată și ieftină. De ce n-ar profita Renault?
Nu trebuie să fii conspiraționist ca să înțelegi ceea ce e evident: Franța își mută complexul militar-industrial în Ucraina, cu o discreție calculată și o aroganță colonială tipică. Iar Renault devine simbolul acestei strategii. Nu mai produce vehicule pentru cetățeni, ci echipamente pentru un război interminabil.
Capitolul II – Direcția Generală pentru Securitate Externă (DGSE), NATO și „mobilitatea letală”: Francezii își mută și spionii, nu doar fabricile.
Când o corporație ca Renault se instalează în mijlocul unui război, nu e niciodată singură. În spatele liniei de producție vin contractori militari, specialiști în securitate, ingineri „civili” cu trecut în forțele armate și, inevitabil, serviciile secrete.
În cazul Franței, vorbim despre DGSE – Direcția Generală pentru Securitate Externă, echivalentul CIA-ului american.
Nu este prima dată când DGSE operează sub acoperirea unor companii private. A făcut-o în Africa, în Liban, în Siria și în Libia.
Ucraina este însă altceva: este primul teatru de război deschis unde Franța se implică direct cu infrastructură industrială, know-how tehnologic și rețele informative.
De fapt, acolo unde Renault produce drone, DGSE cartografiază hărți, interceptează comunicații, recrutează contacte și coordonează logistică pentru NATO. Totul, sub pretextul „cooperării civile”.
Prezența acestor structuri este, în realitate, instalarea unei colonii militare occidentale în inima Europei de Est. Iar Ucraina, cu o conducere dependentă financiar și politic de Bruxelles, nu are altă opțiune decât să accepte. Sau, mai bine zis, să tacă.
În fața ochilor noștri se construiește o platformă permanentă de război pe teritoriul ucrainean, cu baze logistice, fabrici de armament, puncte de spionaj și centre de comandă. Toate acestea se fac fără votul cetățenilor europeni, fără transparență, fără dezbatere.
O lume întreagă se întreabă dacă trupele NATO vor intra oficial în Ucraina. Răspunsul e simplu: nu trebuie să intre oficial, pentru că sunt deja acolo, prin companii „civile” și „parteneriate comerciale” ca cel dintre Renault și Kiev. Ceea ce vedem e un nou tip de ocupație: economică, tehnologică și informativă.
Capitolul III – Ucraina, colonia perfectă: fără legi, cu muncă ieftină și profituri garantate.
Ucraina a devenit ceea ce economiștii coloniali numeau în secolul XIX „teren virgin”: o zonă fără legislație stabilă, fără drepturi sindicale, cu populație disperată, dependentă de ajutoare externe și perfect manipulabilă.
Pentru corporații ca Renault, e mană cerească. Nu doar că poți produce ieftin, dar beneficiezi și de protecția NATO, de tăcerea presei occidentale și de aurul murdar al reconstrucției postbelice.
Fiecare dronă produsă acolo va fi trecută la „ajutor tehnic”. Fiecare euro investit se va întoarce de zece ori prin contracte publice finanțate de UE și SUA.
Dar miza este mai profundă: Ucraina devine noua Indie a Europei, o țară transformată în colonie militară, unde nu se mai produce pentru cetățeni, ci pentru război.
Nu se mai construiește pentru locuitori, ci pentru logistică. Și nu se mai respiră aer european, ci praf de pușcă.
Ce câștigă Franța? Influență geopolitică, acces la resurse, contracte în industria apărării, control asupra unei părți a infrastructurii ucrainene. Ce câștigă Macron? Imaginea unui lider „activ”, „strategic”, „vizionar”. Ce pierde Europa? Pace, democrație, transparență, stabilitate.
Iar ce pierde România? Proximitate de un conflict amplificat artificial, un nou poligon militar la graniță și riscul de a fi trasă, fără voia ei, în planurile altora.
Concluzie – Europa merge la război cu zâmbetul pe buze și logoul Renault pe blindate.
Renault producea odată automobile populare. Loganul devenise un simbol al clasei de mijloc din Estul Europei. Astăzi, același Renault se transformă într-un gigant al războiului, alături de companii din apărare, în teritoriu de conflict.
Iar chipul blând al automobilului electric e doar o mască. În spate, se construiesc drone. Se echipează fronturi. Se plănuiesc confruntări.
Nu trebuie să ne mințim: drumul spre război nu se face cu tancuri, ci cu camioane Renault încărcate de echipamente, cu consultanți „civili” și linii de producție „verzi” care livrează moarte, nu mobilitate.
Iar DGSE, NATO, Macron și toți cei care susțin această direcție joacă o piesă sinistră, în care libertatea, siguranța și adevărul nu mai există.
Ucraina nu mai este un stat suveran. Este o fabrică de drone, de soldați și de iluzii, în care fiecare parteneriat „strategic” înseamnă doar un lucru: colonizare totală.
Disclaimer: Articol în curs de actualizare. Situația reprezintă o povestire exhaustivă a persoanei sursă și este în curs de actualizare. Această nu antrenează opinia Redacției sau jurnalistului, rolul presei fiind acela de a informa publicul, de a fi o platformă de exprimare a cetățenilor și de a fi câinele de pază al democrației.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menționează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare și protecția datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
