2025. România noastră, a celor săraci care produc plusvaloare!
Munca ignorată, demnitatea călcată!
România noastră este a celor care lucrează în fabrici, spitale, școli, câmpuri sau în diaspora. Este România celor care plătesc taxe, îndură creșteri de prețuri, sunt umiliți la ghișee și trăiesc cu frica zilei de mâine.
România noastră este a celor care ridică țara în spate. A muncitorului, a medicului onest, a profesorului care merge cu trenul în frig, a inginerului care emigrează, a agricultorului care vinde sub prețul de producție și a antreprenorului sufocat de taxe. Este România ignorată, batjocorită și jefuită de un sistem care nu ne vrea cetățeni, ci sclavi fiscali.
România noastră este una a nedreptății și a efortului ignorat, în care nu contează cât muncești, ci cui te închini. În care ideea de „merit” este ridiculizată de nepotism și pile. În care adevărații producători de plusvaloare sunt umiliți, în timp ce interlopii, șmecherii și protejații prosperă.
Exploatarea modernă, sub tricolor!
- Salarii de mizerie, care nu acoperă nevoile de bază și nesiguranță totală, în timp ce inflația mușcă din fiecare leu;
- Oameni care muncesc o viață și primesc o pensie de batjocură, sub pragul sărăciei. Pensionari cu 1.500 lei după 35 de ani de muncă, în timp ce magistrații și generalii Ministerului Apărării Naționale, ai Serviciului Român de Informații sau Ministerului Afacerilor Interne au pensii de 20.000 lei la 50 de ani;
- Zeci de mii de tineri care fug anual din țară, pentru că statul român îi tratează ca pe o povară, nu ca pe o resursă și pentru că în România li se cere „experiență” dar sunt plătiți ca și voluntarii;
- Oameni care mor cu zile în spitale, pentru că sistemul medical public e un cimitir de speranțe, echipamentele lipsesc, iar medicii au fost forțați să aleagă între sistemul public dezastruos și exodul profesional, în timp ce directorii de spitale își plimbă amantele prin Dubai;
- Țărani disprețuiți, deși hrănesc țara, dar plătiți de batjocură pentru munca lor; au fost distruși de supermarketuri și indiferență guvernamentală, dar pe care Guvernul îi fotografiază doar în campanie;
- Întreprinzători sufocați de birocrație, închiși de ANAF, în timp ce firmele de partid prosperă din bani publici, fără bon, fără TVA, fără controale și beneficiază de „consultanță politică”. Dacă patronii fără protecție de la partid întârzie cu o taxă, este executat. Dacă nu are chitanță, este amendat. Dacă protestează, este gazat. În România noastră, nu ai pile, nu ai protecție, nu ai viitor. Doar datorii și speranța că poate, într-o zi, vei scăpa din iad.
Un stat dublu: Oficial și paralel!
Această situație se reflectă și în dublul standard instituțional. Există o justiție pentru bogați și una pentru săraci. Există spitale pentru „elită” și spitale pentru muritori. Există reguli care se aplică cu strictețe micilor antreprenori, dar nu și marilor evazioniști. Există controale pentru cei mici și protecție pentru „băieții deștepți”.
Statul nu este unul singur. Este oficial pentru mase, și paralel pentru elite. Pentru cei de jos, e un stat agresiv, birocratic, represiv. Pentru cei de sus, e un stat protector, docil, capturat.
O justiție duplicitară, o administrație cinică!
România nu are un singur stat. Are două. Unul – oficial, agresiv, birocratic, care te sufocă cu reglementări și taxe. Altul – paralel, pentru „ei”, unde totul e negociabil, unde orice problemă are un „telefon scurt” și orice dosar poate fi „rezolvat”. Astfel:
- Justiție duplicitară. Pentru unii, arest preventiv; pentru alții, prescripție, Neînceperea Urmăririi Penale sau reabilitare televizată;
- Fisc abuziv pentru cei mici, iertător pentru corupți;
- Controale din partea Autoritatății Naționale pentru Protecția Consumatorului și a Inspectoratului Teritorial de Muncă pentru buticari și restaurante, dar niciun audit real în ministere;
- Spitale dotate de Societăți cu Răspundere Limitată obscure, cu legături de partid;
- Avize și autorizații blocate pentru antreprenori, dar livrate instant pentru investitori „apropiați”.
Acest stat dublu funcționează pe bază de frică și complicitate. Funcționarii nu mai servesc publicul, ci partidul. Instituțiile nu mai verifică ilegalități, ci le acoperă. Iar când cineva se revoltă, e marginalizat, concediat sau anchetat.
Consecințe: alienare, explozie de ură, revoltă, exod, sărăcie cronică!
Această Românie fracturată a devenit o bombă socială cu fitilul aprins. E o țară care-și alungă elitele reale, își disprețuiește oamenii cinstiți și promovează nulități obediente. Rezultatul? Un popor din ce în ce mai sărac, mai furios, mai dezamăgit și mai dispus să explodezeAceastă polarizare nu mai este doar o inechitate socială. Este o amenințare la adresa coeziunii naționale. Rezultatele sunt vizibile:
- Emigrarea masivă – peste 5 milioane de români plecați în ultimii 20 de ani;
- Decredibilizarea profundă a politicii, a justiției, a presei;
- Revolte pasive, absenteism electoral, apatie, dar și explozie de susținere pentru mesaje radicale, anti-sistem;
- O Românie fracturată, fără încredere în sine, în care fiecare se salvează cum poate, în timp ce „ei” prosperă nestingheriți.
- Apatia politică aproape generalizată, alimentată de disprețul pentru alegători;
- Creșterea extremismului și a radicalizării – nu pentru că românii sunt „periculoși”, ci pentru că au fost umiliți prea mult, prea des;
- Fractură profundă între stat și societate, în care statul nu mai e perceput ca reprezentant al poporului, ci ca o castă de exploatatori.
Concluzii:
Nu mai este timp – ori ei, ori noi
România nu mai poate continua așa. Această diviziune între politicieni și popor nu este doar toxică, este letală. Nu mai e vorba de inechitate, ci de ocolirea deliberată a unui întreg popor în favoarea unei clici parazitare. Reforma adevărată nu înseamnă cosmetizare.
Nu înseamnă „digitalizare” fără epurare. Înseamnă retragerea privilegiilor, confiscarea averilor ilicite, demiterea impostorilor și eliberarea instituțiilor capturate.
Aceasta nu este doar o luptă politică. Este o luptă morală, existențială, ultimativă. Este despre cine suntem și ce vrem să lăsăm în urmă. Este despre dreptul de a trăi demn, nu doar de a supraviețui. Este despre a alege între sclavie fiscală și libertate cetățenească.
România nu mai are nevoie de reforme mimate, ci de o răsturnare a ordinii nedrepte. Și aceasta trebuie să înceapă cu un adevăr dur, dar eliberator: ei nu sunt „elita”, ci problema. Iar noi, cei jefuiți, marginalizați și disprețuiți, suntem singura soluție.
Reconstrucția trebuie să înceapă cu adevărul
Nu putem vindeca România până nu recunoaștem că există două Românii: una a privilegiaților, alta a celor sacrificați. Această realitate nu poate fi negată, cosmetizată sau ocolită. Reforma nu înseamnă doar noi legi sau comisii, ci schimbarea raportului de forțe între aceste două lumi.
O Românie dreaptă nu poate coexista cu o castă imună, nesimțit de bogată și veșnic protejată. Lupta nu este doar politică, ci morală, economică și instituțională. Statul român nu mai este un garant al echității sociale, ci un instrument de spoliere a majorității în favoarea unei minorități lacome și profund incompetente. Este lupta pentru a ne lua înapoi țara.
Disclaimer: Articol în curs de actualizare. Situația reprezintă o povestire exhaustivă a persoanei sursă și este în curs de actualizare. Această nu antrenează opinia Redacției sau jurnalistului, rolul presei fiind acela de a informa publicul, de a fi o platformă de exprimare a cetățenilor și de a fi câinele de pază al democrației.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menționează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare și protecția datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
