2025. Românii și-au pierdut țara!
1.Trădarea din interior: între mită electorală și abandon național!
Dacă votul românilor din diaspora, în special din Ungaria, poate fi considerat o formă de complicitate tăcută cu proiectele globaliste și secesioniste, ceea ce s-a petrecut în România înainte și în ziua alegerilor prezidențiale din 18 mai 2025 este de-a dreptul o trădare instituționalizată.
Nu mai vorbim de neglijență, nu mai vorbim de ignoranță. Vorbim despre un plan deliberat, o strategie de manipulare colectivă, o inginerie electorală pusă în mișcare de partide parazite și de o administrație care a vândut tot ce înseamnă identitate națională în schimbul unui vot obținut cu punga de făină, cu amenințarea, cu șantajul sau cu minciuna.
Această trădare nu a venit din afară. A fost făcută aici, între granițele statului român, cu mâinile politicienilor noștri. A fost un asalt intern asupra suveranității, executat nu cu tancuri, ci cu promisiuni deșarte, pomeni electorale și o cenzură aproape totală asupra vocilor care încercau să avertizeze poporul.
În spatele fiecărei campanii de „liniște”, „normalitate”, „unitate europeană” s-a ascuns, de fapt, un cinism profund: acela că poporul român poate fi cumpărat cu o găleată de plastic și o bucată de salam electoral.
Cel mai dureros este atunci când cei rămași în țară își vând conștiința pentru sume ridicole. Cazul din județul Galați, unde alegătorii au votat cu Nicușor Dan pentru că primarul comunei le-a dat 250 de lei, masă și băutură, este simptomatic pentru decăderea morală și civică a unei părți a populației.
Aceste „entități umane”, cum le putem numi fără a jigni ființele raționale, nu au înțeles că prin votul lor nu doar și-au umilit demnitatea, ci au pecetluit soarta unei întregi generații. Pentru ei, votul este un bacșiș. Pentru cei care privesc cu luciditate, este o condamnare la colonizare economică, suprimarea suveranității și desființarea oricărei forme de independență națională.
2. Mita electorală ca armă de distrugere a democrației!
Alegerile prezidențiale din 2025 nu au fost câștigate, ci confiscate. Nu a fost o victorie a democrației, ci un eșec grotesc al responsabilității civice. Mita electorală, oficial interzisă, dar neoficial ridicată la rang de strategie națională, a fost arma principală prin care votul săracilor, al celor abandonați de guvern, a fost manipulat.
Cu sacoșe de mâncare, bonuri valorice, promisiuni de ajutoare, creșteri fictive de pensii, excursii gratuite și „beneficii” acordate doar dacă „votezi cu cine trebuie”, partidele vechi și-au cumpărat, fără rușine, legitimitatea.
Partidul Social Democrat și Partidul Național Liberal, veșnicii piloți automați ai corupției politice, au orchestrat o adevărată ofensivă împotriva liberului arbitru. Nu a contat cât de jos au coborât.
A contat doar scorul. Pentru ei, poporul român a fost redus la o masă de manevră, un cod Q.R. electoral care trebuie scanat o dată la patru sau cinci ani.
În județele cele mai sărace, unde șomajul real depășește cu mult cifrele cosmetizate ale Institutului Național de Statistică, acolo unde copiii învață în școli fără încălzire și bătrânii mor cu rețetele în buzunar pentru că nu își permit tratamentele, acolo au fost trimise armatele de „coordonatori electorali” să vândă iluzia salvării.
O pâine, o bere și o promisiune de „ajutor social”. Asta a fost moneda cu care România a fost trădată.
3. Presa, câinele de pază a democrației, transformată în portavoce de partid!
A doua mare complicitate în această trădare internă a fost presa. Nu cea independentă – căci aproape că nu mai există așa ceva în România – ci mass-media plătită din banii publici, din contractele de publicitate guvernamentală, din banii unor oligarhi conectați la bugetul de stat.
Televiziunile de casă ale puterii, care în trecut pozau în „apărători ai poporului”, au devenit purtătoare de propagandă. Campania electorală nu a fost o dezbatere liberă de idei, ci o execuție mediatică a oricărei voci suveraniste, a oricărui discurs patriotic, a oricărui apel la responsabilitate.
George Simion, candidatul care a încercat să ridice steagul identității și demnității românești, a fost demonizat, ridiculizat, cenzurat sau, pur și simplu, ignorat.
În loc de jurnalism, am avut linșaj. În loc de analiză, am avut atacuri calomnioase. În loc de întrebări incomode pentru candidații sistemului, am avut pupincurism în direct și rating alimentat cu ură fabricată.
Cine a întreținut această atmosferă toxică? Aceiași patroni de presă care primesc milioane de euro de la Guvern pentru așa-zisa „informare corectă”.
Aceleași trusturi care închid ochii când pensiile sunt înghețate, dar urlă isteric la orice tentativă de reformă reală a statului. Trădarea a fost mediatizată, editată, transmisă High Definition și servită cu reclamă la detergent între două „breaking news”-uri.
4. Biserica și intelectualii, marii absenți!
Când o națiune este în derivă, două instituții ar trebui să iasă în față: Biserica și elitele intelectuale.
Dar în 2025, ele au tăcut. Mai mult: o parte din clerul ortodox s-a poziționat fățiș de partea sistemului, mimând neutralitatea în timp ce predicau „unitatea”, „pacea” și „să nu ne întoarcem în trecut”. Un discurs pastoral steril, fără legătură cu realitatea suferinței poporului.
În același timp, intelectualii, fie comod instalați în sinecuri culturale, fie speriați de stigmatul „naționalismului periculos”, au refuzat să ia poziție.
Universitarii au preferat seminariile sterile, filosofii au evitat cuvântul „națiune”, istoricii au uitat lecțiile trecutului.
Nimeni nu a apărat România. Nici măcar cu cuvântul.
S-a creat o vid de moralitate, un gol de curaj. Și în acel gol s-au strecurat cinicii, vânzătorii de iluzii, mercenarii ideologici și vânătorii de fonduri europene.
5. Justiția, aliatul tăcerii!
Pe tot parcursul campaniei electorale, dar și în ziua votului, nicio instituție a statului nu a reacționat serios la marea schemă de fraudare morală a alegerilor. Poliția, Ministerul Public, Autoritatea Electorală Permanentă, toate au simulat o „vigilentă pasivitate”.
Semnale privind turismul electoral, votul multiplu, cumpărarea de voturi și influențarea directă a alegătorilor au fost ignorate. De ce? Pentru că Justiția nu mai este independentă. Este paralizată de servilism politic, împărțită între interese de grup și dictată de cei care, de 35 de ani, o folosesc ca armă împotriva opozanților, nu ca scut al dreptății.
Nu o dată, instanțele au „omis” să judece spețe grave privind fraudele din anii trecuți, amânând deciziile până când acestea au devenit irelevante. Justiția românească tace când trebuie să acționeze și acționează când trebuie să tacă. Este, din păcate, o componentă a trădării de sistem, o garanție a impunității pentru cei care fură votul, direcția și viitorul acestei țări.
6. Progresismul ca ideologie oficială!
O altă componentă a trădării interne a fost impunerea forțată a unei ideologii anti-naționale, anti-tradiționale și profund anti-românești. Prin mijloace guvernamentale, prin proiecte de „educație civică” în școli, prin directive europene aplicate fără discernământ, România a devenit terenul fertil al unei reeducări în masă.
Identitatea națională a fost ridiculizată. Drapelul, imnul, eroii, limba, toate au fost reinterpretate în cheie „inclusivă”, „progresistă”, „europeană”.
Copiii învață despre „valorile diversității”, dar nu știu ce s-a întâmplat la Mărășești. Se predă despre „lupta pentru egalitate de gen”, dar nu despre suferința celor deportați în Bărăgan. Se celebrează ziua Europei, dar se uită ziua Unirii.
În această atmosferă de negare a propriei rădăcini, a fost ușor pentru sistem să impună un candidat obedient, care nu deranjează „partenerii externi”, care tace când țara este călcată în picioare, care surâde când ni se cer noi concesii teritoriale, economice sau morale.
7. Poporul, între naivitate și capitulare!
Adevărul trebuie spus cu brutalitate: o parte semnificativă a poporului român a fost complice prin tăcere, prin frică, prin comoditate sau prin indiferență.
Cei care nu au ieșit la vot pentru că „toți sunt la fel” au deschis larg poarta pentru instalarea unei puteri ilegitime. Cei care și-au dat votul în schimbul unei promisiuni sau a unei găleți de plastic sunt coautori ai acestui dezastru.
Dar nici nu putem condamna total un popor umilit timp de trei decenii, mințit la fiecare patru ani, jefuit sistematic de propriile resurse și transformat într-o populație, nu într-o națiune. Responsabilitatea este, în primul rând, a celor care au condus și conduc acest stat în interes propriu și în dispreț față de cetățeni.
8.România, laboratorul perfect al obedienței, corupției și denaționalizării programate!
România nu mai este stat. Este o firmă de deservire a intereselor străine, o societate cu capital social prăbușit și cu o populație redusă la tăcere. Avem toate instituțiile confiscate de mafii politice: Partidul Social Ddemocrat, Partidul Național Liberal, Uniunea Democrată a Maghiarilor din România, aceeași cloacă de hoți, traseiști și sinecuriști care rotesc puterea ca o roată ruginită.
Educația e un eșec. Sănătatea, o glumă sinistră. Justiția, o armă politică. Armata, un decor. Iar presa, aproape complet cumpărată și transformată într-un aparat de propagandă ieftină. România nu doar că a pierdut suveranitatea, dar a pierdut esența de a fi națiune.
Orice voce suveranistă este automat catalogată „extremistă”, „putinistă”, „fascistă”, deși exact acești români care mai vorbesc despre suveranitate sunt ultimii care mai țin în viață speranța unei renașteri naționale.
România de azi e o țară în care aproape jumătate dintre cetățeni trăiesc cu salarii de subzistență, iar tinerii fug în masă, disperați că nu mai au cui să spună „Aici e acasă”. Politicienii nu răspund în fața poporului, ci a Organizațiilor NonGuvernamentale, ambasadelor și intereselor financiare străine.
9.Concluzie: Patologia Estului: între colonie, dictatură, disperare și revoltă latentă. România, lăsată pradă iresponsabililor!
În Moldova, statul a murit. În România, statul e împins spre sinucidere. În Ungaria, statul rezistă. Iar peste tot, populațiile sunt manipulate, înfometate, îndatorate și reduse la obediență. Bomba socială nu mai este doar o amenințare. E deja în explozie.
În final, nu diaspora este principala vinovată pentru direcția în care merge România, deși și ea are partea sa de responsabilitate. Nu Ungaria, nu Bruxellesul, nu Washingtonul. Ci românii din interior.
Politicienii care și-au vândut sufletul pentru funcții. Presa care a trădat cuvântul. Justiția care a abandonat dreptatea. Intelectualii care au tăcut. Biserica ce a ales diplomația. Și, mai dureros decât toate: un popor care, pe alocuri, și-a uitat puterea.
Trădarea din interior este mai periculoasă decât orice agresiune externă. Pentru că ea vine cu fața zâmbitoare, cu ștampila de vot, cu emisiuni televizate și cu lozinci golite de sens.
România nu a fost pierdută printr-o invazie. A fost pierdută prin abandon. Prin complicitate. Prin rușinoasa tăcere a celor care ar fi trebuit să strige.
Dar nimic nu este definitiv pierdut. Atât timp cât mai există oameni care scriu, care gândesc, care nu se tem să spună adevărul, mai există speranță. Dar această speranță nu vine din Bruxelles, nici din Washington. Vine din noi.
România este, astăzi, în mâinile unei mase electorale amorfe, dezrădăcinate, prost informate și adesea trădătoare. Diaspora, cândva forța reformatoare, s-a transformat în brațul electoral al globalismului și anti-naționalismului. Cei din Republica Moldova profită fără rușine. Cei din Ungaria legitimează separatismul. Cei din SUA și Canada votează din turnuri de fildeș. Cei din Galați își vând votul pentru masă și băutură. Cei din TikTok votează din instincte primare, nu din rațiune.
Așa a ajuns România să fie trădată nu de elite, nu doar de trădători instituționalizați, ci chiar de poporul său. De frații săi din diaspora. De compatrioții săi ignoranți. De propriile victime care își îmbrățișează călăii politici cu zâmbetul pe buze.
Nu vom putea avea o Românie liberă, suverană și demnă cât timp diaspora votează fără responsabilitate, cât timp corupția se cumpără cu 250 de lei, și cât timp TikTok-ul decide viitorul unei națiuni care a supraviețuit marilor imperii doar pentru că odinioară avea coloană vertebrală.
Următorul pas? O generație care fie se va ridica prin suveranism, demnitate și renaștere națională, fie va fi complet înrobită digital, ideologic și biologic. E un joc de totul sau nimic.
Disclaimer: Articol în curs de actualizare. Situația reprezintă o povestire exhaustivă a persoanei sursă și este în curs de actualizare. Această nu antrenează opinia Redacției sau jurnalistului, rolul presei fiind acela de a informa publicul, de a fi o platformă de exprimare a cetățenilor și de a fi câinele de pază al democrației.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menționează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare și protecția datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
