2025. „Silviu Mănăstire. Trompeta justiției cu epoleți: cum plânge Sistemul în direct pe Facebook”!
INTRODUCERE – De partea cui e Silviu Mănăstire? Justiția abuzată sau casta protejată?
Într-un moment în care Justiția română se prăbușește sub propria greutate – a corupției, a impunității și a privilegiilor de castă – jurnalistul Silviu Mănăstire sare din tranșeele retoricii „anti-progresiste” și se postează ca apărător înverșunat al magistraților.
Nu al ideii de justiție, nu al echității sau reformei, ci al unei categorii sociale protejate, disprețuite și ruptă complet de realitatea românului de rând.
Într-o postare recentă, cu aerul celui care „vede dincolo de perdea”, Mănăstire acuză o conspirație: că USR, Nicușor Dan și Ilie Bolojan ar orchesta o campanie de „shaming” împotriva magistraților pentru a prelua controlul Justiției.
Un avertisment care, la prima vedere, poate părea legitim. Dar privit atent, este doar o diversiune abil construită, menită să abată atenția de la problema reală: Justiția este deja capturată.
CSM promovează impostori, CCR legitimează infiltrările ofițerilor SRI și SIE, magistrații se pensionează la 49 de ani cu pensii de 20.000 de lei, iar Inspecția Judiciară blochează orice anchetă serioasă.
În loc să vorbească despre Adriana Pencea, despre cazul Alexandru Ghiciu, despre mafia din instanțe și despre deciziile aberante care au făcut țăndări ideea de stat de drept, Mănăstire alege să joace teatru.
Agresiv, dar steril. Aparent critic, dar profund servil. Cu cuvinte grele și intenții ușor de ghicit: protejarea rețelei care domină Justiția de peste 20 de ani.
El nu este un observator al realității. Este portavocea unei Justiții paralizate de interese, infiltrată până la os și apărată cu cinism de cei care se hrănesc din complicitate.
CAPITOLUL I – Diversiune cu pretext progresist: când plângi pentru o Justiție care e deja a Sistemului.
În postarea sa recentă, Silviu Mănăstire clamează că Justiția ar fi sub atacul unei „restaurații progresiste”, orchestrate de Nicușor Dan, USR și premierul Ilie Bolojan.
Potrivit teoriei sale, aceștia vor să preia controlul asupra instituțiilor cheie ale statului – CSM, ÎCCJ, DNA, DIICOT, MJ, Curtea Constituțională – printr-o campanie de „shaming”, o demonizare publică a magistraților în ochii opiniei publice.
Dar ceea ce Mănăstire numește „atac organizat” nu este decât o descărcare firească de furie populară împotriva unui sistem care sfidează de ani de zile orice normă de echitate.
Adevărul este că Justiția nu mai este un bastion independent care trebuie apărat. Este o fortăreață ocupată din interior, în care magistrații corupți, impostorii plantați de SIE/SRI, rețelele de familie și protejații CSM se lăfăie într-un regim de impunitate, lux bugetar și dispreț total față de cetățean.
Mănăstire nu face altceva decât să construiască un paravan ideologic pentru a apăra o castă profund discreditată. El mută centrul de greutate al nemulțumirii: nu asupra deciziilor scandaloase din instanțe, nu asupra pensiilor speciale sau promovărilor ilegale, ci asupra unui așa-zis complot politic progresist.
→ În realitate, Justiția este deja a Sistemului. Justiția este controlată de progresiștii din magistratură, serviciile de informații și CSM-ul profund politizat.
Când spune că „Justiția trebuie bătută în fața opiniei publice”, Mănăstire pierde complet din vedere faptul că Justiția s-a compromis singură:
- prin achitări revoltătoare,
- prin condamnări prescrise,
- prin decizii care favorizează infractori de lux,
- prin tăcerea complice a CSM în fața imposturii și corupției.
Nu USR, Bolojan sau Nicușor Dan au băgat ofițeri SIE în magistratură. Nu ei au validat candidați picați psihologic. Nu ei l-au eliberat pe Dragnea, pe Cămătaru, sau l-au salvat pe Popoviciu.
Toate acestea s-au întâmplat în regia unei Justiții care și-a pierdut de mult independența și onoarea.
Mănăstire folosește eticheta de „progresist” ca pe o bâtă retorică, dar nu spune nimic despre realii ocupanți ai Justiției:
- CSM-ul mafiot,
- Inspecția Judiciară aservită,
- magistrații moșteniți,
- ofițerii acoperiți plantați în instanțe,
- și rețelele de familie cu robă și epoleți.
Așadar, când Silviu Mănăstire plânge pentru Justiție, el nu plânge pentru ideea de dreptate. Plânge pentru un sistem de privilegii, care începe să tremure sub presiunea opiniei publice. Plânge pentru protecția robelor, nu pentru demnitatea lor.
CAPITOLUL II – Ce nu spune Mănăstire: Ghiciu, Pencea, Savonea, mafia din CSM și judecătorii cu epoleți.
Dacă tot vorbește despre „preluarea Justiției” și despre o „campanie orchestrată împotriva magistraților”, Silviu Mănăstire ar fi avut datoria minimă de a menționa adevăratele abuzuri, ilegalități și complicități care au distrus încrederea în sistemul judiciar.
Dar nu o face. Nu rostește niciun nume. Nu indică nicio instituție vinovată. Nu oferă nici măcar un exemplu concret.
Această tăcere nu este întâmplătoare. Este esența discursului său: protejarea Sistemului prin ignorarea adevărului.
🟥 Nu spune nimic despre cazul Alexandru Ghiciu.
– Fost avocat, angajat al SIE, picat de două ori la testul psihologic, dar admis în magistratură prin fraudă.
– Validat de CSM, deși legea interzice explicit acest lucru.
– Codul său, A0906, a fost adăugat ilegal pe lista celor admiși.
– Nicio reacție din partea lui Mănăstire. Niciun cuvânt. De ce? Pentru că spune lucruri „pe surse”, dar nu deranjează pe nimeni din sistemul real de putere.
🟥 Tace adânc despre Adriana Pencea, judecătoarea care:
– L-a eliberat anticipat pe Liviu Dragnea, motivând „reeducarea”.
– A decis rejudecarea dosarului Puiu Popoviciu, condamnat definitiv pentru un prejudiciu de 300 de milioane de euro.
– A blocat dosarul vizitei lui Dragnea în SUA.
→ Judecătoare delegată vicepreședinte CAB de Lia Savonea, cu o rețea de influență solidă în CSM.
Mănăstire? Nimic. Tăcere. E mai simplu să vorbești despre „bufnițe progresiste” decât despre o judecătoare care a transformat actul de justiție în protecție de rețea.
🟥 Nu suflă o vorbă despre Lia Savonea, păpușarul Justiției.
– Fostă președintă a CSM.
– Promotoare a magistraților-yesmeni, a rudelor și a celor care protejează infractori cu pedigree.
– Delegarea Adrianei Pencea e doar unul dintre sutele de cazuri în care Savonea și rețeaua ei au sabotat meritocrația.
Silviu Mănăstire? Se face că nu o cunoaște. Nici măcar nu o pomenește.
🟥 Nimic despre Inspecția Judiciară, controlată politic.
– Organismul care ar trebui să sancționeze magistrații abuzivi.
– În realitate, un instrument de protecție pentru rețea, folosit pentru intimidarea magistraților independenți și apărarea celor „aliniați”.
– Aflat sub influența politică a CSM, numit și controlat din interior.
Și totuși, Mănăstire tace. Nu o denunță. Nu o investighează. Nu o numește.
🟥 Nicio vorbă despre CCR și legalizarea infiltrării serviciilor în Justiție.
– Curtea Constituțională a decis că foștii ofițeri SIE și SRI pot deveni magistrați, chiar și în funcții de conducere.
– O lovitură devastatoare dată independenței Justiției.
– Decizie folosită pentru infiltrarea instanțelor cu personaje gen Alexandru Ghiciu.
Pentru Mănăstire, nu e o problemă. Preferă să țină publicul ocupat cu „shaming-ul progresist” decât cu distrugerea reală a Justiției de către epoleți.
🟥 Și lista continuă. Ce nu spune Mănăstire:
- Despre magistrații care se pensionează la 49 de ani;
- Despre clanurile judiciare: Scutea, Iorgulescu, Baltag, Ghiciu-Pencea;
- Despre CSM-ul profund compromis, care validează impostori și blochează anchete;
- Despre răspunderea disciplinară inexistentă;
- Despre dosare întârziate, prescrise sau clasate la comandă.
🔥 Concluzia acestui capitol:
Ceea ce Mănăstire nu spune îl definește mai bine decât ceea ce spune.
Un jurnalist care tace despre:
- impostură,
- complicități,
- privilegii rușinoase,
- infiltrări secrete,
- și rețele de familie,
…nu este un jurnalist. Este o trompetă a Sistemului. Nu una urlătoare, ci una care șuieră cu grijă doar ce trebuie auzit.
CAPITOLUL III – Ipocrizia pensiilor speciale: cum își justifică Mănăstire susținerea pentru cel mai mare jaf bugetar al României.
În mesajul său, Silviu Mănăstire afirmă că magistrații ar trebui să aibă „cea mai mare pensie din România”, dar „cu anumite condiții”.
O frază care, la prima vedere, pare echilibrată. În realitate, este doar o altă formă de mascare a jafului sistemic practicat de ani de zile de casta judiciară.
Este o strategie clasică de manipulare: în loc să recunoști problema, o cosmetizezi. În loc să demolezi nedreptatea, o fardezi. În loc să fii de partea cetățeanului, îi spui că problema lui e justificabilă… „cu condiții”.
🟥 Ce nu spune Mănăstire? Cifrele reale ale dezastrului.
🔸 Magistrații români pot ieși la pensie la 49 de ani.
🔸 Au nevoie de doar 25 de ani vechime, dar în care pot fi incluși și anii de studii doctorale sau funcții în administrație.
🔸 Pensiile speciale sunt calculate pe baza ultimei luni de salariu, cu toate sporurile incluse (de risc, de stres, de volum, de antenă, de radiații etc.).
🔸 Valoarea pensiilor:
– peste 9.000 de magistrați și foști magistrați în plată;
– pensii de 18.000–25.000 lei/lună, fără contribuții proporționale.
🔸 Unii au pensii mai mari decât salariile încasate în funcție: absurd fiscal și jignire socială.
👉 Și totuși, Mănăstire susține că aceste pensii sunt justificate. Mai exact, „meritate”, „corecte”, dar… „să nu depășească ultimul venit” sau „să se dea după 60 de ani”. Adică: jefuim bugetul, dar cu maniere.
🧨 Realitatea este simplă: pensiile magistraților sunt cel mai mare privilegiu bugetar acordat unei caste intangibile.
Ele NU sunt:
- contributive,
- proporționale cu vârsta de pensionare,
- justificate prin performanță.
Ele sunt:
- instrumente de fidelizare politică;
- mecanisme de tăcere și supunere;
- recompense pentru obediență în rețea.
🟥 Mănăstire nu cere reformă. Cere liniște în jurul privilegiilor.
Nu îl vedem cerând:
- recalcularea pensiilor pe principiul contributivității;
- audit public al deciziilor de pensionare;
- impozitarea drastică a pensiilor nesimțite;
- interzicerea pensionării la sub 60 de ani.
El doar propune „reparații estetice”, ca să lase casta intactă.
Aceasta e o strategie clasică de protejare a Sistemului sub aparența lucidității. Efectul? Încurajează menținerea unui regim fiscal paralel, în care o mână de oameni își asigură averi din bani publici, în timp ce poporul strânge cureaua.
📌 Poporul plătește, Sistemul huzurește.
În vreme ce:
- medicii fug din țară,
- profesorii au salarii de mizerie,
- tinerii nu-și permit chiria,
- pensionarii de rând trăiesc cu 1.500 de lei,
… magistrații trăiesc ca niște nobili medievali pe banii contribuabilului. Și Silviu Mănăstire spune, fără rușine, că așa e corect.
🧠 Ipocrizie ambalată în patriotism.
Când Mănăstire spune că „Justiția trebuie să rămână independentă”, dar în același timp susține cel mai aberant privilegiu bugetar, nu face decât să servească oligarhia judiciară care i-a oferit protecție mediatică, surse și favoruri.
El nu apără ideea de pensie decentă. El apără un sistem de privilegii nemeritate, pentru care România plătește din împrumuturi și din austeritate.
🔚 Concluzie parțială: Nu e un „punct de vedere nuanțat”. Este un discurs de acoperire.
Când realitatea este atât de aberantă, nu ai voie să o nuanțezi. Trebuie să o demolezi.
Silviu Mănăstire n-o face.
Preferă să-i dea cu „pensiile mari sunt bune, dar…”.
Adică: să nu ne atingem de vaca sfântă a sistemului.
CAPITOLUL IV – Cuvinte tari, acoperire moale: „fufe”, „bufnițe” și alte trucuri de imagine pentru o misiune de protecție.
În postarea sa virulentă, Silviu Mănăstire folosește un limbaj colorat, intenționat vulgar, denigrator și agresiv. Vorbește despre „fufe” și „bufnițe progresiste” angajate în posturi-cheie la Ministerul de Externe, acuză „partida progresistă” de manipulare și atacă în general direcții ideologice fără a rosti niciun nume, nicio funcție, nicio probă.
👉 Asta nu e curaj. E tehnică de camuflaj.
Când n-ai nimic concret de spus, dar vrei să pari agresiv, înjurătura devine singurul tău argument. Iar Mănăstire asta face: nu lovește în Sistem, ci încurcă intenționat borcanele, bombardează cu termeni vulgari pentru a distrage atenția de la faptul că nu are curajul să deranjeze rețeaua reală a Justiției corupte.
🎭 Limbajul de „târg” nu înseamnă radicalism. Înseamnă goliciune de conținut.
Când spui „fufe” și „bufnițe”:
- nu explici nici cum funcționează angajările politice;
- nici cine sunt beneficiarii sinecurilor;
- nici cine a semnat actele de numire;
- nici ce legături au acei oameni cu justiția sau serviciile.
→ Deci nu e un atac real, ci o mască de atitudine, menită să impresioneze publicul obosit de corectitudinea politică. Doar că, în spatele acestor cuvinte, nu se află nicio investigație. Doar servilism mascat.
🧨 Mănăstire vorbește tare tocmai pentru că se teme să vorbească limpede.
Are curaj să insinueze, dar nu să demaste.
Are tupeu să înjure, dar nu să incrimineze.
Are limbaj de război, dar nu lovește în niciun general al Sistemului.
– Nu o atinge pe Lia Savonea.
– Nu-l critică pe Lucian Netejoru.
– Nu pomenește nimic despre Adriana Pencea.
– Nu cere explicații de la CSM.
– Nu investighează infiltrările SIE/SRI.
→ În schimb, inventează „bufnițe progresiste” și atacă în gol, ca să distragă publicul. Este o strategie ieftină de a părea antisistem, fără a deranja Sistemul real.
🧠 Când ești cu adevărat jurnalist, nu ai nevoie de etichete și batjocură.
Un jurnalist real spune:
- Cine,
- Ce,
- Când,
- Unde,
- Pe ce dovezi.
Mănăstire nu spune nimic. Doar ambalează frustrarea populară în înjurături la adresa „progresiștilor” și bagatelizează tragedia Justiției românești în niște fraze fără impact juridic, dar cu efect populist.
El nu clarifică nimic. Doar agită apele ca să-i protejeze pe rechinii din adâncuri.
🔚 Concluzie parțială: un lup moralist cu vocabular de cartier și misiune de acoperire.
În realitate, Silviu Mănăstire este exact ce pare:
- Un jurnalist care urlă în microfon, dar tace în fața mafiei.
- Un „dur” de fațadă, care nu mișcă un deget împotriva corupției judiciare concrete.
- Un pretins „vigilent civic”, care în loc să denunțe abuzurile sistemului, le camuflează în haos retoric.
👉 Când îți lipsesc faptele, ridici tonul. Iar Mănăstire urlă cu cât poate, tocmai pentru că știe că adevărul i-ar anula narativul.
CAPITOLUL V – Un vector al Sistemului: Mănăstire, între CNA, televiziuni de partid și Justiția captivă.
Silviu Mănăstire nu este un simplu observator al scenei politice. Este o piesă a Sistemului, pe care o joacă după reguli precise. Nu e jurnalist independent, ci un intermediar de mesaje, un „curier ideologic” care își schimbă discursul în funcție de direcția vântului politic și de interesele celor care îl finanțează.
🎥 Televiziuni de partid, emisiuni „interesate”, trocuri media.
Silviu Mănăstire a devenit cunoscut prin emisiunile sale de la B1TV, Realitatea Plus și, mai nou, România TV – toate televiziuni cu alianțe clare și conjuncturale cu diverse grupuri politice și de interese.
- La B1TV, discursul său mergea pe linia anti-PSD și pro-tehnocrați.
- La Realitatea, în era Gușă, a susținut cu fervoare „statul de drept” în varianta binomului SRI-DNA.
- La România TV, a promovat teme suveraniste, dar în același timp a evitat cu grijă subiectele care deranjau profund rețeaua CSM–SRI–CCR.
👉 În fiecare etapă, Mănăstire s-a aliniat interesului momentului. Nu a fost niciodată o voce „contra”, ci o voce „în slujba” unui pol de putere, fie el politic sau instituțional.
📺 Un loc călduț la CNA, cu sprijin politic transversal.
În 2022, Silviu Mănăstire a fost numit membru al Consiliului Național al Audiovizualului (CNA) – o instituție cheie pentru controlul presei, dar și un culcuș bugetar pentru „jurnaliștii de casă”.
→ A fost susținut de PNL, dar nu a deranjat nici PSD-ul, nici rețeaua useristă, nici presa controlată de servicii. A fost un consens în jurul său – semn clar că nu reprezintă nicio amenințare reală pentru Sistem.
La CNA, nu s-a remarcat prin nimic. Nu a deranjat trusturile oligarhice, nu a intervenit împotriva dezinformării, nu a apărat pluralismul. A încasat salariul și a tăcut.
🧩 Cine îl plătește pe Mănăstire?
Întrebarea-cheie pe care orice jurnalist onest ar trebui să o accepte: Cine îți plătește microfonul?
În cazul lui Mănăstire:
- A beneficiat de spațiu TV plătit de televiziuni aservite politic;
- A moderat emisiuni în care invitații erau selectați pe criterii de campanie electorală;
- A primit contracte de PR și lobby mascat, sub forma unor colaborări „editoriale” cu lideri locali sau partide.
→ Toate acestea îl transformă din jurnalist în prestator de imagine. Iar când un astfel de individ țipă că Justiția este „ținta unui complot progresist”, trebuie să ne întrebăm: Pe cine apără, de fapt, Silviu Mănăstire?
⚖️ Unde era Mănăstire când…
- Lia Savonea controla CSM?
- judecătorii erau promovați cu dosare penale active?
- pensiile speciale săreau de 35.000 de lei/lună?
- mii de dosare se prescriau „accidental”?
- justițiabilii erau batjocoriți de magistrați cu 12 sporuri?
- CCR desființa ANI și secretiza declarațiile de avere?
👉 Era la CNA. Sau la Realitatea. Sau la B1TV. Sau pe Facebook, pozând în vigilent, dar neatingând nicio rană reală a sistemului.
🎭 Concluzie parțială: Mănăstire nu e anti-Sistem. E Sistemul în haine populiste.
Silviu Mănăstire nu este o voce alternativă. Este un instrument perfect al rețelei care mimează pluralismul, dar apără privilegiile.
Nu este incomod. Este „comodat” – se strecoară printre poluri de putere, îmbracă retorica dură doar ca să-și camufleze inactivitatea jurnalistică.
Sub masca sa anti-progresistă, nu se află lupta pentru adevăr. Se află o campanie de acoperire pentru judecători, procurori, șefi de instituții și rețele de putere care știu că vin vremuri grele.
CONCLUZII FINALE – Silviu Mănăstire: Mielul Sistemului care rage ca un leu de carton.
Silviu Mănăstire vrea să pară un leu: tună și fulgeră împotriva „progresismului”, atacă temele „corecte politic”, aruncă în stânga și-n dreapta cuvinte tari, ca să creeze impresia unui jurnalist curajos, anti-sistem, neînfricat.
Dar, în realitate, rage din cușca în care Sistemul l-a pus, i-a dat os de ros și l-a învățat să nu muște mâna care-l hrănește.
Când Justiția se prăbușește sub corupție, când CSM promovează impostori cu dosare psihologice respinse, când CCR legiferează trădarea transparenței, Mănăstire nu anchetează, nu investighează, nu înfierează.
El apără. Pe cine? Pe cei care l-au susținut, l-au ridicat, l-au făcut „voce” în CNA și în studiouri.
Nu-l veți vedea niciodată scriind despre mafia pensiilor speciale. Nu despre Adriana Pencea. Nu despre judecători care merg la nunți cu interlopi sau se înrudesc cu inculpați.
Nu despre cum SIE și SRI populează instanțele prin „ofițeri acoperiți”. Nu despre hoția generalizată din DIICOT și Parchetul General. Nu despre căpușele din CSM.
Nu despre cum judecătorii pleacă la 49 de ani cu 22.000 de lei pensie și primesc între timp salariu de consilier la Curtea Constituțională.
Silviu Mănăstire nu face investigații. Face camuflaj mediatic pentru o rețea care se teme de reformă, care fuge de transparență, care vrea să-și păstreze privilegiile în ciuda poporului. El nu apără Justiția. Apără o structură de putere bolnavă, care folosește presa ca paravan.
În final, Silviu Mănăstire nu e nici erou, nici victimă. E un miel al Sistemului, cu blana vopsită în discurs anti-Soros și cu ochelari de cal în fața adevăratelor nenorociri care sufocă România.
Un instrument perfect al imposturii, făcut să sune tare, dar să nu zgârie nimic din ceea ce trebuie cu adevărat înlăturat.
Disclaimer: Articol în curs de actualizare. Situația reprezintă o povestire exhaustivă a persoanei sursă și este în curs de actualizare. Această nu antrenează opinia Redacției sau jurnalistului, rolul presei fiind acela de a informa publicul, de a fi o platformă de exprimare a cetățenilor și de a fi câinele de pază al democrației.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menționează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare și protecția datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
