2025. Toți oamenii președintelui autist Nicușor Dan: Asăzi, Alexandru Nazare – Funcționarul globalist, cu mâna adânc în buzunarul statului.
Introducere – Omul din umbră. Discret, dar letal pentru România.
Alexandru Nazare nu este genul de politician care țipă la televizor, nu iese în stradă, nu-și face campanii cu fanfară dar, în liniște, ca un birocrat rece și obedient, a fost prezent în toate guvernele trădătoare care au transformat România într-o colonie economică.
A urcat în viteză pe scara ierarhiei politice, cocoțat pe umerii unor interese pe care și astăzi le servește cu o loialitate demnă de un agent infiltrat.
Nazare a fost, în decurs de doar câțiva ani, europarlamentar, secretar de stat, ministru al Transporturilor, ministru de Finanțe, consilier de stat și emisar al marilor interese corporatiste în România.
A fost omul de legătură între PNL și multinaționale, între Cotroceni și băncile străine, între Bruxelles și Fondul Monetar Internațional. Oriunde a fost trimis, a făcut ce i s-a cerut: tăieri, privatizări, cedări de suveranitate, sacrificarea intereselor naționale în numele „stabilității”.
Acum, Alexandru Nazare a fost adus din nou în prim-plan, numit într-o funcție-cheie în guvernul marionetă condus de Ilie Bolojan, fiind răsplătit de președintele Iohannis cu portofoliul Finanțelor.
Aici își va continua misiunea: austeritate pentru popor, privilegii pentru elite, obediență totală față de cancelariile vestice. Nazare nu este un politician, ci un tehnocrat disciplinat, un instrument al globalismului progresist, un vânzător de țară cu cravată discretă și conturi bine ascunse.
Capitolul I – Cariera unui arivist politic. De la băiatul lui Băsescu la omul de casă al lui Iohannis.
Cariera lui Alexandru Nazare începe spectaculos la doar 25 de ani, când devine consilier în Parlamentul European, grație conexiunilor cu gruparea PDL și apropierea de Vasile Blaga.
Tânăr ambițios, dar fără nicio realizare notabilă, este propulsat rapid în funcții de stat – nu pe merit, ci pe recomandări. Devenit europarlamentar în 2011, are un mandat șters, fără inițiative legislative relevante, dar marcat de loialitate totală față de liderii de partid și rețelele de influență.
După intrarea în guvernul PDL, este numit secretar de stat la Ministerul Transporturilor și apoi ministru plin – pentru doar 6 luni, în 2012.
Deși a avut la dispoziție sute de milioane de euro fonduri europene, Nazare a gestionat catastrofal portofoliul: investiții blocate, contracte dubioase și un sector de infrastructură mai paralizat ca oricând.
După plecarea PDL de la putere, dispare o perioadă din peisaj, dar revine spectaculos în 2020, numit ministru al Finanțelor în guvernul Cîțu. Este aici unde Alexandru Nazare își arată adevărata față: omul băncilor străine, promotorul împrumuturilor masive, al austerității mascate și al înțelegerilor secrete cu FMI și Comisia Europeană.
Conflictul dintre el și Florin Cîțu – atunci premier – a fost doar o piesă de teatru. În realitate, ambii serveau aceleași interese, dar erau pe rețele diferite.
Cîțu a făcut treaba murdară, Nazare – cea birocratică. Înlăturarea sa în iulie 2021 n-a fost decât un pas tactic, pentru a-i permite o repoziționare în jurul lui Klaus Iohannis, care avea planuri mari pentru el.
În 2023–2024, Nazare revine, discret dar sigur, în anturajul Cotroceniului. A fost printre artizanii unor înțelegeri cu Banca Mondială și BERD, iar în 2025, a fost readus în prim-plan ca ministru de Finanțe. O recompensă bine-meritată pentru loialitatea față de axa Bruxelles–Berlin–Paris.
Capitolul II – Afaceri, contracte, interese. Cum a folosit Nazare statul pentru sine și ai lui.
Funcțiile publice ale lui Alexandru Nazare nu au fost niciodată despre „binele României”. Ci despre acces la contracte, influență în comisiile de licitație, șmecherii legislative și loialitate față de rețelele care l-au propulsat.
- Legătura cu Bechtel și contractele din Transporturi.
Când era secretar de stat și apoi ministru la Transporturi, Nazare a întreținut relațiile cu firmele-căpușă ale statului român, în special cu Bechtel.
Nu a făcut nimic pentru recuperarea prejudiciilor imense din contractele pentru Autostrada Transilvania. Dimpotrivă, a blocat desecretizarea anumitor documente și a permis continuarea sifonării fondurilor.
- Influența în Agenția Națională pentru Achiziții Publice (ANAP) și favorizarea firmelor de casă.
După 2012, în perioada de „relaxare” din guvern, Nazare a fost numit membru în diverse consilii de administrație, unde a facilitat, conform presei, direcționarea fondurilor către firme prietene.
Presa a relatat că a susținut puternic o firmă din Prahova, apropiată de fostul senator PDL Andrei Volosevici, care a câștigat licitații publice cu dedicație în perioada 2013–2014.
- Implicare în „Clubul de la Bruxelles” – lobby pentru privatizări și vânzări de active.
Nazare a fost o prezență constantă la evenimentele organizate de „Clubul de la Bruxelles”, o rețea informală de lobby cu ramificații în Comisia Europeană și FMI.
Aici, Alexandru Nazare a susținut privatizarea Hidroelectrica, listarea companiilor strategice la bursă, vânzarea CEC Bank și reducerea aparatului bugetar – nu prin eficientizare, ci prin tăierea salariilor celor din teritoriu și concedierea masivă a angajaților.
- Legături cu bancherii. Împrumuturi toxice, dobânzi uriașe.
Ca ministru al Finanțelor, Nazare a fost omul băncilor. A îndatorat România cu peste 140 de miliarde de lei într-un singur an, fără a construi nimic vizibil.
A emis obligațiuni pe 30 de ani, la dobânzi mari, favorizând băncile străine care au cumpărat aceste titluri. România va plăti în următoarele trei decenii peste 200 de miliarde de lei pentru creditele făcute de Nazare și Cîțu.
- Averea și rețeaua sa nevăzută.
Deși se declară un om modest, Nazare deține mai multe apartamente în București și Mamaia, plus conturi grase în euro. Presa a relatat că și-a trecut unele bunuri pe numele surorii sale și că, în 2022, a făcut o vizită discretă în Elveția, unde ar avea deschise conturi într-o bancă privată din Zürich.
- Traseism, oportunism și pupincurism politic.
A fost pe rând: băsist, tehnocrat, iohannist, cîțist și acum bolojanist. Dar în realitate, a fost mereu același: funcționar al intereselor străine în România. A semnat tot ce i s-a pus în față, a aprobat tăieri de bugete sociale și a militat pentru creșterea taxelor pe consum.
Concluzie – Simbolul unui sistem în care trădarea e răsplătită cu funcții.
Alexandru Nazare este imaginea perfectă a unei generații de politicieni crescuți în laboratoarele globaliste și plantați la vârful statului român pentru a servi altora.
Nu poporului, nu țării, nu interesului național. Ci intereselor financiare externe, corporațiilor, băncilor, rețelelor de influență din afara granițelor.
Este omul care n-a construit nimic, dar a semnat tot. Care n-a apărat România, dar a îndatorat-o. Care n-a iubit acest popor, dar a călcat peste el pentru o funcție.
De aceea, astăzi, când este numit din nou ministru de Finanțe, trebuie să ne întrebăm: Cine conduce, de fapt, România? Cine sunt toți acești „oameni ai președintelui”? Și cât va mai suporta poporul român să fie vândut la kilogram, de birocrați fără suflet ca Alexandru Nazare?
Disclaimer: Articol în curs de actualizare. Situația reprezintă o povestire exhaustivă a persoanei sursă și este în curs de actualizare. Această nu antrenează opinia Redacției sau jurnalistului, rolul presei fiind acela de a informa publicul, de a fi o platformă de exprimare a cetățenilor și de a fi câinele de pază al democrației.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menționează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare și protecția datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
