2025. TRÂNTORI, LINGĂI ȘI IMBECILI – BIOGRAFIA CONSILIERULUI PERSONAL ÎN STATUL EȘUAT.
I. Înainte de orice: consilierul, ființă fără coloană, dar cu acces la butoane.
Trăim într-o Românie în care funcțiile nedefinite în Constituție au ajuns să controleze tot ce mișcă în stat. Acolo unde legea nu pătrunde, dar influența o ia razna, apare această specie hibridă și grețoasă: consilierul personal.
Nimeni nu știe exact ce face, dar toată lumea îl vede în preajma puterii. Nu semnează nimic, nu e tras la răspundere, nu apare pe ordinea de zi, dar își bagă coada în toate deciziile mari.
Consilierul personal este o ființă politică fără coloană vertebrală, dar cu simțul oportunității extrem de dezvoltat. Se încolăcește ca o lipitoare pe glezna șefului, îi molfăie ideile, i le servește înapoi ca „viziune strategică”, apoi îl aplaudă pentru ce a gândit.
Nu are ideologie, nu are partid, nu are loialitate decât față de interesul personal și de umbrela care îl acoperă.
E un funcționar fără fișă de post, dar cu legitimație de acces peste tot. Este omul care știe tot, dar nu spune nimic, cel care a văzut tot, dar nu-și asumă nimic.
Pe sub mochetele instituțiilor publice, consilierii personali sunt șobolanii de salon, care rod tot: bugete, reputații, idei și oameni.
II. Consilierii „personali” – între lingău și păzitor de clan.
Adevărata specialitate a consilierului personal nu este politica, nici administrația, nici măcar diplomația. Este lingușeala organizată, batista pe țambal și sabotajul elegant.
Rolul lui este să-și sufoce șeful cu validare toxică și să izoleze orice voce rațională care ar putea deranja. Să-l țină într-un balon de săpun umflat cu sloganuri sterile și minciuni elegante.
Nicio decizie proastă nu pornește de la un lider singur. Toate pornesc de la un grup de consilieri care îi cântă în ureche ceea ce vrea să audă. Să vedem câteva exemple la zi:
- Klaus Iohannis, împăratul vacuității instituționale, s-a înconjurat de o echipă de yesmeni, în frunte cu tandemul Lazăr–Mureșan, personaje obscure dar foarte influente, care i-au organizat vacanțele, tăcerile și comunicatele sterile. Totul, în numele unei „Românii educate”, dar conduse de consilieri analfabeți funcțional.
- Nicușor Dan, președintele impus/numit de Sistem este un personaj sinistru, fără voce, dar cu familie extinsă în funcții, are în jurul său consilieri personali care-i livrează proiecte dubioase, înțelegeri imobiliare și sinecuri cu semnătura cumnatului Bogdan Grădinaru. Nu degeaba clanul Grădinaru a crescut cât Nicușor stătea cu ochii în hârtii.
- Marcel Ciolacu, eternul cameleon politic, era înconjurat de consilieri care-i arătau direcția vântului politic în funcție de zi, oră și sondaje. Nicio idee nu e a lui, toate vin pe filiera consilierilor de serviciu, mulți dintre ei foști PR-iști, jurnaliști de casă sau consultanți cu câte zece „șefi” anteriori.
- Iar în provincie, baronii locali transformă instituția consilierului personal într-o adevărată agenție de familie. Amante, nepoți, foști colegi de liceu, interlopi de birou – toți primesc badge de „consilier personal”. La Neamț, Suceava, Teleorman sau Buzău, consilierul personal este echivalentul valetului de pe moșie: un soi de sfetnic de casă plătit din banii publici.
III. Instituția consilierului – între secretizare și bătaie de joc.
Partea cea mai sordidă este că acest parazit al statului nu este reglementat clar nici în lege, nici în practică. De cele mai multe ori, funcțiile sunt „onorifice” – adică nu apar în organigrame, dar consumă resurse și influențează decizii.
Alteori, sunt numiți „specialiști” în diverse domenii, fără diplomă, fără concurs, fără vreo experiență dovedită. Ajunge să fi fost „de-al casei”, să știi când să taci și cui să-i aduci cafelele. Restul vine de la sine.
Consilierul personal devine astfel reprezentantul unei puteri invizibile și iresponsabile. Nu poate fi întrebat nimic, nu poate fi tras la răspundere, dar îți poate decide cariera, contractul, direcția, proiectul sau dispariția.
Exemplele abundă:
- Consilieri cu dosare penale sunt ținuți aproape pentru că „știu lucruri”.
- Consilieri care au interese directe în firmele care câștigă contracte publice.
- Consilieri care dictează politicile culturale, educaționale, sociale, în timp ce abia au o diplomă de studii medii sau cursuri la distanță.
Toți, însă, au un singur obiectiv: să își protejeze șeful, pentru a-și proteja propriile privilegii. Să reducă la tăcere pe oricine poate deranja și să umple golul decizional cu propria mediocritate.
IV. Consecințele catastrofale ale sfaturilor „personale”.
Pe termen scurt, aceste sfaturi par „neutre” sau „eficiente”. Pe termen lung, ele sunt toxice și distructive. România suferă azi de pe urma unei administrații dominate de consilieri de mucava, care nu răspund în fața alegătorilor, dar decid bugete, numiri, licitații, legi și chiar strategii de apărare.
Când miniștrii sunt marionete, iar premierii actori de scenă, adevărata putere se ascunde în birourile consilierilor personali.
- Ministerul Sănătății a fost paralizat de echipe de consilieri care au impus achiziții dubioase și strategii ineficiente în pandemie.
- Ministerul Educației e bântuit de consilieri ai consilierilor, mulți dintre ei mediocri cu doctorate plagiate sau faliți în propriile cariere.
- Ministerele tehnice (Energie, Economie, Transporturi) funcționează după ideile unor indivizi care n-au construit niciodată nimic, dar au sfătuit pe toți.
În multe cazuri, consilierii personali ajung să izoleze total șeful de realitate, făcându-l să creadă că este genial, în timp ce se prăbușește în ridicol. Rezultatul? Un stat în derivă, o națiune în depresie, dar cu șefi „aplaudați” de propriii servitori de ocazie.
Concluzie: Paraziții invizibili ai puterii.
Consilierul personal este un virus cu costum. Se insinuează în corpul puterii și o transformă într-o mașină de autoprotecție, în care incompetența este răsplătită și adevărul este interzis.
Dacă România este un stat eșuat, atunci consilierul personal este consultantul care a scris planul falimentului. A fost acolo la fiecare pas greșit, a validat fiecare prostie, a justificat fiecare compromis.
Și pentru că totul e pe persoană fizică, și decontul va fi la fel. Pe persoană fizică, în istorie: o istorie a șefilor îngropați de propriile slugi.
Disclaimer: Articol în curs de actualizare. Situația reprezintă o povestire exhaustivă a persoanei sursă și este în curs de actualizare. Această nu antrenează opinia Redacției sau jurnalistului, rolul presei fiind acela de a informa publicul, de a fi o platformă de exprimare a cetățenilor și de a fi câinele de pază al democrației.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menționează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare și protecția datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
