2025. Complicitatea dintre SIE, CSM, familia Pencea-Ghiciu, Lia Savonea și rețelele mafiote din magistratură, cu ramificații în dosarele marilor infractori.
INTRODUCERE – Justiția de castă: când SIE, CSM și familiile de magistrați creează împreună un monstru.
În România lui 2025, magistratura nu mai e o vocație. Nu mai e nici măcar o profesie. A devenit o moștenire de familie, o recompensă de rețea, o funcție de control oferită prin relații de sânge, servicii secrete și complicități politice.
Nu contează cât de pregătit ești. Nu contează dacă ești sănătos psihic, dacă înțelegi ce înseamnă dreptate, echilibru sau discernământ. Contează doar pe cine ai în agendă și din ce „neam” te tragi.
Cazul Alexandru Ghiciu, promovat ilegal de CSM în funcția de magistrat după ce a picat de două ori testul psihologic, este imaginea fidelă a statului eșuat în care trăim.
Nu avem de-a face cu o simplă abatere administrativă, ci cu o crimă instituțională premeditată, în care legea a fost făcută praf pentru a impune în Justiție un personaj vulnerabil, manipulabil și conectat la pârghiile puterii oculte.
Ghiciu nu e orice candidat. Este:
- fratele Adrianei Pencea, judecătoare la Curtea de Apel București și autoare a unor decizii revoltătoare precum eliberarea lui Dragnea și rejudecarea lui Popoviciu;
- fiul unui fost magistrat de top, Pașcu Ghiciu, cu trecut în Parchetul General și Înalta Curte;
- fost angajat al Serviciului de Informații Externe (SIE), lucru pe care îl refuză, dar nu îl neagă explicit („nu pot confirma, nici infirma”);
- și, mai grav decât toate, un inapt psihologic, respins de două ori la testul care filtrează dezechilibrații de viitorii judecători.
Validarea sa de către CSM – în dispreț total față de legea 303/2004 și regulamentul intern – arată nu doar corupția din Consiliu, ci și puterea rețelelor de influență care guvernează Justiția românească.
Când ai SIE, CSM și o familie de „robești” în spate, poți fi orice: incompetent, instabil psihic, servil, șantajabil – nu contează. Sistemul te vrea acolo tocmai din aceste motive.
În cele ce urmează, vom descompune acest caz în capitole clare, vom aduce exemple, probe, conexiuni, și vom demonstra un lucru simplu, dar devastator: Justiția din România este o castă, o mafie cu robă, o colonie securistică de familie.
CAPITOLUL I – Alexandru Ghiciu: Eșec psihologic, trecut de SIE, frate de judecătoare. O rețetă perfectă pentru controlul Justiției.
Într-un stat normal, dacă pici de două ori testul psihologic eliminatoriu pentru admiterea în magistratură, ai un singur destin: respins. Ireversibil. Definitiv.
Pentru că psihicul instabil, dezechilibrul emoțional sau trăsăturile antisociale nu sunt compatibile cu o funcție în care decizi destine omenești.
Dar România nu este un stat normal. Este o republică a relațiilor, a pilelor și a intereselor oculte, iar Alexandru Ghiciu este imaginea perfectă a magistratului de laborator, produs artificial al Sistemului.
Fost avocat în Baroul Giurgiu, Ghiciu este fratele Adrianei Pencea, judecătoare la Curtea de Apel București și unul dintre cei mai controversați magistrați din ultimii ani.
Cei doi sunt copiii lui Pașcu Ghiciu, fost procuror general adjunct al României și fost judecător la Înalta Curte de Casație și Justiție. În această familie, Justiția nu e profesie, ci monopol transmis ereditar.
❗️Picat de două ori la testul psihologic.
Potrivit regulamentului CSM și legii 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, testul psihologic este obligatoriu și eliminatoriu. Scopul său este clar: identificarea tulburărilor de personalitate sau a dezechilibrelor psihice care ar compromite actul de justiție.
Testul psihologic are două componente: o evaluare scrisă standardizată și un interviu individual cu psihologul. Dacă un candidat e declarat inapt psihologic, înseamnă că a prezentat una sau mai multe dintre următoarele trăsături:
- tulburări de personalitate antisocială, narcisică sau paranoică;
- instabilitate emoțională severă, comportamente impulsive;
- intoleranță la stres, lipsă de empatie, probleme de autocontrol;
- lipsă de discernământ în luarea deciziilor, blocaje cognitive;
- tendință de manipulare, agresivitate verbală și rigiditate mentală.
Ghiciu a fost declarat inapt de două ori, ceea ce îl făcea, din punct de vedere legal și logic, incompatibil cu profesia de magistrat.
Și totuși… a fost admis.
🕵️♂️ Codul A0906 și intrarea pe ușa din dos.
Într-un gest de fraudă instituțională, plenul Consiliului Superior al Magistraturii (CSM) a validat candidatul cu codul A0906, deși lista oficială avea 133 de candidați admiși. Ulterior, numărul a devenit 134, fără nicio explicație publică.
Potrivit investigației PRESSHub și a declarației depuse de Adriana Pencea privind rudele în sistem, A0906 este chiar Alexandru Ghiciu.
Totul s-a făcut în spatele ușilor închise, fără transparență, fără publicarea unui punctaj justificativ, fără răspuns la solicitările de informații ale jurnaliștilor.
Astfel, un candidat declarat inapt psihologic a fost introdus abuziv și ilegal pe lista magistraților admiși.
🕶 Legătura cu Serviciul de Informații Externe (SIE).
Întrebat despre trecutul său profesional, Ghiciu a oferit un răspuns clasic pentru ofițerii acoperiți: „Nu pot să infirm, nici să confirm”. Informațiile oficiale indică faptul că el a activat în cadrul Biroului juridic al SIE.
Iar dacă nu mai lucrează acolo, cel mai probabil este „în rezervă”, dar sub supraveghere și control.
Această legătură cu serviciile secrete este o vulnerabilitate majoră într-un sistem de justiție independent. De ce? Pentru că ofițerii acoperiți pot deveni:
- instrumente de presiune în dosare sensibile;
- pioni infiltrați pentru distrugerea de probe, prescrieri mascate sau decizii favorabile Sistemului;
- magistrați obedienți, care răspund la comenzi, nu la legi.
Iar când acoperirea vine la pachet cu instabilitate psihologică, avem în față o bombă cu ceas în sala de judecată.
🧬 Protejatul surorii: judecătoarea Adriana Pencea.
Dar nimic din toate acestea nu ar fi fost posibile fără intervenția surorii sale, Adriana Pencea, vicepreședinte al Curții de Apel București, delegată de Lia Savonea, un alt nume cu rezonanță în rețeaua de magistrați controversați.
Adriana Pencea este cea care:
- l-a eliberat anticipat pe Liviu Dragnea, deși infracțiunile sale erau extrem de grave;
- a dispus rejudecarea procesului Puiu Popoviciu, omul care a păgubit statul cu 300 de milioane de euro și care stă liniștit la Londra;
- a contribuit la restituirea către DNA a dosarului vizitei lui Dragnea în SUA, amânând totul la nesfârșit.
Astfel, avem un tablou complet: soră protejată politic + frate eșuat psihologic + trecut în servicii = magistrat făcut la comandă.
⚖️ Legea 303/2004, articolul 17 – călcată în picioare.
Articolul 17 din legea 303/2004 stabilește clar:
„Candidatul care nu a promovat testul psihologic este declarat respins și nu poate participa la următoarele probe ale concursului.”
Această prevedere a fost anulată printr-un vot în plenul CSM, în mod abuziv. Nu există temei legal pentru a trece peste o inaptitudine psihologică, indiferent cine e fratele, cine e tatăl sau ce legături ai cu SIE sau cu Lia Savonea.
Ce s-a întâmplat în cazul Ghiciu nu este o excepție. Este o lovitură dată principiului meritocratic și o injecție toxică în sistemul de justiție românesc. Este dovada că, în România, puterea nu vine din competență, ci din apartenență.
🧨 Urmează: vom identifica și alți candidați „picați” promovați discret.
În capitolul următor vom analiza și alte cazuri de candidați care au picat testul psihologic, dar au fost introduși „pe șest” în magistratură sau au fost reabilitați prin decizii discreționare ale CSM.
Justiția e plină de bombe umane. Alexandru Ghiciu este doar cea mai recentă.
CAPITOLUL II – Adriana Pencea: Judecătoarea care i-a eliberat pe Dragnea și Cămătaru. Tabloul unei cariere toxice.
Justiția română nu duce lipsă de figuri sinistre cu robă. Dar Adriana Pencea, vicepreședinte al Curții de Apel București, reușește să combine obediența față de Sistem, promovarea pe pile și deciziile pro-infractori într-un mod atât de grotesc, încât pare extrasă direct dintr-un manual de instrucțiuni al rețelelor de protecție.
Cazul fratelui său, Alexandru Ghiciu – magistrat făcut cu forța, în ciuda eșecurilor psihologice – nu e o întâmplare. Este vârful icebergului unei cariere clădite pe complicități, relații și misiuni clare: salvarea penalilor cu conexiuni.
🔴 Eliberarea anticipată a lui Liviu Dragnea: „mâna justiției” sau mâna Sistemului?
În iulie 2021, Adriana Pencea face prima mare demonstrație de forță. Alături de un coleg din complet, decide eliberarea condiționată a lui Liviu Dragnea, fost lider PSD, condamnat definitiv la 3 ani și 6 luni în dosarul „DGASPC Teleorman”.
În ciuda gravității faptelor, în ciuda reținerilor DNA, în ciuda prejudiciilor uriașe aduse statului, Pencea decide că „Dragnea s-a reeducat”. Un scenariu penibil, dar eficient.
Într-o Românie normală, un asemenea gest ar fi dus la anchetă disciplinară. În România reală, gestul a dus la promovare.
🔴 Cămătaru, Popoviciu, Dragnea (partea a II-a): lista „măcelarilor de dosare”.
Dar Dragnea nu e singurul client „răsfățat”. Pe lista deciziilor scandaloase semnate sau avizate de Adriana Pencea se află și:
◾️ Sile Cămătaru – celebrul interlop bucureștean.
– Eliberat anticipat în baza unei decizii contestate vehement inclusiv de Direcția Națională a Penitenciarelor.
– Faptele sale? Șantaj, proxenetism, trafic de persoane și violențe extreme.
– Pencea? Zâmbește de pe scaunul completului și semnează: „Reeducat”. Evident.
◾️ Puiu Popoviciu, miliardar fugar stabilit la Londra.
– Condamnat definitiv în 2017 la 7 ani de închisoare pentru prejudicierea statului cu peste 300 de milioane de euro în afacerea „Băneasa”.
– În aprilie 2024, Adriana Pencea admite cererea de revizuire a sentinței, într-un gest fără precedent: un dosar finalizat de ÎCCJ este redeschis pentru reevaluare, la 7 ani distanță, cu fugarul în continuare la Londra.
– Argumentul? „A intervenit o schimbare de viziune asupra procedurii”. Un argument inventat, fără temei, dar convenabil.
◾️ Dosarul Dragnea – vizita în SUA (2017).
– În 2024, completul din care face parte Pencea dispune restituirea cauzei la DNA, pentru refacerea urmăririi penale.
– Motivul real? Întârzierea judecății până la prescrierea faptelor.
În concluzie, avem o judecătoare care, în mod sistematic, ia decizii favorabile pentru cei care:
- sunt conectați politic;
- au bani, influență sau legături în servicii;
- sunt condamnați definitiv, dar vor să-și „rescrie” cazierul cu ajutorul unor complici în robă.
🧨 Promovată de Lia Savonea: rețeaua de protecție din Justiție.
Adriana Pencea nu ar fi ajuns vicepreședinte al Curții de Apel București fără sprijinul direct al Liei Savonea, fosta șefă a CSM și un nume sinonim cu subordonarea instanțelor față de interesele politice și ale rețelelor mafiote.
În toamna anului 2023, Lia Savonea – președinte în exercițiu al Curții de Apel – cere delegarea Adrianei Pencea ca vicepreședinte al instanței. Cererea este aprobată fără concurs, fără evaluare, fără explicații.
„Merite profesionale”, spune CSM.
„Misiune de control”, spune realitatea.
Savonea și-a plasat un om de încredere într-o funcție-cheie, tocmai pentru a bloca dosare, a încuraja prescrieri și a „unge” traseul favorabil pentru cei care contează.
🧬 Familia Ghiciu: o castă judiciară cu ADN de putere.
Adriana Pencea (fostă Ghiciu) nu vine dintr-o familie obișnuită. Tatăl ei, Pașcu Ghiciu, a fost judecător al Înaltei Curți și fost procuror general adjunct al României.
Un om discret, dar extrem de influent în epoca anilor ’90 și 2000, când Justiția se negocia la telefon.
Fratele ei, Alexandru Ghiciu, este acum magistrat „plantat” prin fraudă în sistem, deși a fost declarat inapt psihologic de două ori. Împreună, formează o familie de magistrați cu influență mult peste medie.
Averea lor declarată e pe măsură:
- două apartamente în zone scumpe ale Capitalei (Băneasa și Drumul Taberei);
- conturi de zeci de mii de euro și bijuterii de lux;
- venituri salariale de peste 000 lei/lună;
- bunuri moștenite, relații politice, trecut în servicii.
⚠️ O magistrată cu misiune clară: între manipulare, impunitate și ascensiune.
Cazul Pencea nu e unic, dar e emblematic. Ne aflăm în fața unei magistrate infiltrate pe verticala puterii, susținută politic, cu legături în serviciile secrete, care:
- protejează infractori de top;
- execută ordine mascate în legalitate;
- plasează rude vulnerabile în magistratură, pentru controlul Justiției în anii următori.
Adriana Pencea este arhetipul magistratului de tip nou: fără vocație, fără conștiință, dar cu susținere din umbră și misiuni precise.
Nu interpretează legea, ci o descompune în funcție de interesele rețelei. Nu judecă faptele, ci calculează avantajele politice și judiciare.
Vom continua cu expunerea celorlalți membri ai familiei și cu exemple de alte „dinastii” ale Justiției române, unde funcțiile nu se câștigă, ci se moștenesc: clanuri judiciare, rețele de promovare încrucișată și impostură instituționalizată.
CAPITOLUL III – Familia Ghiciu: magistratură moștenită, relații de clan și rețea de influență.
În România, Justiția nu se mai intră, se intră pe linie. De sânge, de interes, de obediență. Funcțiile nu se câștigă, ci se moștenesc. Nu se învață, se atribuie.
Nu se judecă, se execută. Iar familia Ghiciu–Pencea este exemplul perfect al acestei casta judiciară, transformată în instrument de control și impunitate.
🧬 Pașcu Ghiciu – Patriarhul. Judecător suprem, procuror general adjunct, arhitectul din umbră.
Totul începe cu Pașcu Ghiciu, capul familiei. Fost procuror general adjunct al României în perioada tulbure a anilor ’90, apoi judecător la Înalta Curte de Casație și Justiție, Ghiciu este unul dintre „bătrânii” sistemului, care au știut să-și planteze copiii în punctele cheie ale puterii judiciare.
Nu e vocal, nu apare în presă, nu face declarații. Dar telefoanele lui deschid uși și schimbă destine.
→ Numele său apare în cercuri restrânse, în dosare vechi, în anecdote din sistem, dar mereu în sensul de: „așa s-a hotărât de sus”.
⚖️ Adriana Pencea – Moștenitoarea. Roba vine pe linie directă.
Fiica, Adriana Pencea (fostă Ghiciu), este deja bine poziționată: vicepreședinte la Curtea de Apel București, cu un palmares de decizii scandaloase și o carieră „lustruită” de Lia Savonea.
Funcția a fost obținută nu prin concurs, ci prin delegare, adică numirea discreționară pe baza „încrederii”. O încredere care, în România, înseamnă fidelitate față de Sistem, nu competență juridică.
Ea este, fără îndoială, veriga esențială între tatăl influent și fratele promovat ilegal.
🧠 Alexandru Ghiciu – Eșecul reciclabil. Inapt psihologic, dar admis de CSM.
Fratele, Alexandru Ghiciu, avocat de provincie, picat de două ori la testul psihologic, dar fost angajat SIE, devine al treilea membru al familiei introdus în magistratură.
Prin codul A0906, a fost admis ilegal în 2025, cu aprobarea tacită a plenului CSM, în ciuda legii 303/2004.
O familie întreagă care controlează verticala influenței judiciare: tatăl – procuror general adjunct, fiica – vicepreședinte CAB, fiul – plantat cu forța în sistem. Un clan juridic în toată regula, cu trecut în instituții de forță, conexiuni în SIE și protecție din partea CSM.
🧨 Cazul Ghiciu nu e unic. Avem o Justiție feudală: 5 familii-cheie.
România nu e o țară cu o justiție modernă. Este un sat medieval în care câteva familii de robești își împart funcțiile, instanțele și privilegiile, ca pe moșii. Iată doar câteva exemple:
◾️ Familia Savonea – CSM-ul e al nostru.
- Lia Savonea – fostă președinte a CSM, acum judecător la CAB, acuzată de protejarea unor magistrați corupți.
- Soțul, avocat bine conectat la contracte cu statul.
- Susține o rețea de protejați: Adriana Pencea, Alina Ghica, judecători „pe linie”.
◾️ Familia Iorgulescu – Justiție cu iz de alcool.
- Gabi Iorgulescu, fost judecător CSM.
- Fiul: Mario Iorgulescu, condamnat pentru ucidere în accident rutier, plecat în Italia.
- Sentințele au fost „plimbate” prin instanțe ani de zile, cu sprijinul tacit al rețelei tatălui.
◾️ Familia Scutea – DNA, Parchet, moștenire.
- Gabriela Scutea, fost procuror general, apropiată de SRI.
- Rude în sistemul Ministerului Public și în CSM.
- Promovată politic de Tudorel Toader, susținută de Iohannis.
◾️ Familia Netejoru – Inspecție judiciară pe moștenire.
- Lucian Netejoru, fost șef al Inspecției Judiciare, acuzat de blocarea anchetelor asupra magistraților.
- Soția și alți membri ai familiei, angajați în sistemul judiciar.
◾️ Familia Baltag – critică la televizor, sprijin în culise.
- Evelina Oprina și Gabriela Baltag, membre CSM, cu poziții publice critice, dar cu dublu standard în voturi.
- Soți și rude promovați discret în Parchete și instanțe.
🧱 Sistemul de promovare: din familie în familie, prin CSM.
CSM a devenit mașinăria de validare a rețelelor de familie. Dacă ai părinți, frați, cumnați, verii în Justiție, șansele să promovezi cresc exponențial. Se formează un lanț genetic al privilegiului:
- Intră un membru al familiei.
- După câțiva ani, își susține rudele.
- Când devin suficient de influenți, dictează promovările și anchetele.
Această oligarhie judiciară nu mai permite pătrunderea meritocrației. Rezistența față de reforme nu e despre salarii sau pensii speciale. E despre păstrarea controlului ereditar.
⚠️ Familia Ghiciu în acest peisaj: simptom și simbol.
Familia Ghiciu nu este excepția. Este regula. Nu este accident, ci model. Ea reflectă boala profundă a Justiției românești: nu contează cine ești, ci al cui ești.
→ Fratele a picat testul psihologic? Se rezolvă.
→ Fiica decide eliberări pentru condamnați celebri? E promovată.
→ Tatăl a fost șef pe vremuri? Toată lumea tace.
Așa se naște o castă intangibilă. Așa se creează un sistem în care adevărul, legea, dreptatea – devin simple elemente decorative într-un decor feudal, cu robe și epoleți.
CAPITOLUL IV – CSM: Consiliul care protejează corupții și promovează impostura.
În orice democrație funcțională, Consiliul Superior al Magistraturii este garantul independenței sistemului judiciar. În România, CSM este garantul impunității, al promovărilor pe pile și al protejării magistraților compromiși.
Când vrei să închizi ochii la ilegalitate, apelezi la CSM. Când vrei să scapi un coleg „de-al nostru”, votezi în CSM. Când vrei să impui un eșuat ca Alexandru Ghiciu, tot în CSM se decide.
Cazul Ghiciu – candidatul picat de două ori la testul psihologic și totuși admis – nu ar fi fost posibil fără complicitatea acestui for suprem al sistemului judiciar.
Un vot de validare în plen, o ignorare colectivă a articolului 17 din legea 303/2004 și totul devine „legal”. Sau, mai bine spus, acoperit cu hârtii, dar infect până-n măduvă.
⚠️ CSM-ul a încălcat legea cu bună știință.
Conform articolului 17 din legea 303/2004:
„Candidatul care nu promovează testul psihologic este declarat respins și nu poate participa la următoarele etape ale concursului.”
Acest articol nu lasă loc de interpretări. E clar, concis, eliminatoriu. Și totuși, în martie 2025, CSM a validat rezultatele examenului de admitere în magistratură și a adăugat, ilegal și netransparent, un al 134-lea candidat la cei 133 declarați admiși oficial: codul A0906 – Alexandru Ghiciu.
→ CSM nu a explicat nici public, nici oficial:
- Cine a cerut adăugarea lui Ghiciu?
- Cum a fost evaluat psihologic a treia oară?
- Cine a decis că legea poate fi ignorată?
Refuzul de transparență este o mărturisire tacită a fraudei instituționalizate.
🔒 Refuzul de a ancheta magistrați: sistem de blocaj legalizat.
CSM nu doar că promovează impostura, dar blochează și anchetarea magistraților corupți. Aici intervine o altă aberație legislativă: procurorul care anchetează un magistrat poate fi schimbat de CSM în orice moment.
Ce înseamnă asta, concret?
- Dacă un procuror începe o investigație penală împotriva unui judecător influent, CSM poate, prin simplu vot, să-l revoce sau să-i retragă dosarul.
- Rezultatul? Magistrații devin intangibili, iar CSM devine paznicul mafiei cu robă.
Mai mult: CSM controlează și Inspecția Judiciară, instrumentul care ar trebui să sancționeze abaterile disciplinare. În practică, Inspecția:
- protejează apropiații rețelei Savonea–Baltag–Oprina;
- pedepsește doar magistrații indezirabili, reformiști sau nealiniați;
- fabrică rapoarte favorabile celor care trebuie protejați, în dispreț față de adevăr și probitate profesională.
👥 Cine sunt oamenii CSM care au făcut posibil cazul Ghiciu?
Nu putem construi o acuzare serioasă fără să dăm nume. În actuala configurație (2023–2029), CSM este dominat de un grup de magistrați și persoane politizate, conectați la diverse centre de putere:
◾️ Adriana Pencea – judecătoare, vicepreședinte CAB, direct interesată de promovarea fratelui.
◾️ Lia Savonea – păpușarul din umbră, fost președinte CSM, mentorul Pencei.
◾️ Gabriela Baltag și Evelina Oprina – protectoare ale rețelei interne, aparent reformiste, dar complice în tăcere.
◾️ Daniel Horodniceanu – fost șef DIICOT, azi membru CSM, implicat în scandaluri de interese și presiuni.
◾️ Simona Marcu, Andreea Chiș, Nicoleta Țînț – voturi oscilante, dar mereu aliniate când vine vorba de „ai noștri”.
Acești oameni, prin vot, au permis intrarea ilegală în magistratură a lui Ghiciu. Iar în fața întrebărilor presei, au ales tăcerea complice.
🧱 CSM: castă, nu consiliu. Bastionul care ține sistemul captiv.
CSM-ul nu mai este de mult o instituție a legalității. Este un bastion al protecției reciproce, în care funcționează o regulă nescrisă: „Astăzi îl apărăm pe fratele tău, mâine îți apărăm omul.” Este o rețea de impunitate, în care:
- concursurile sunt trucate,
- promovările sunt politice,
- deciziile sunt luate în spatele ușilor închise.
Consiliul se comportă ca un tribunat medieval al castelor judiciare, în care:
- impostura este înălțată la rang de virtute,
- mediocritatea e premiată,
- iar cei care vor să reformeze sunt eliminați sau marginalizați.
🔴 De ce nu se schimbă nimic? Pentru că nicio putere politică nu vrea.
Legea care permite CSM-ului să blocheze anchete penale și să promoveze eșuați ar putea fi modificată în Parlament în 48 de ore. Dar nicio coaliție – PNL, PSD, USR, UDMR – nu atinge acest subiect.
De ce?
Pentru că toți au nevoie de un sistem judiciar obedient, controlabil și șantajabil. Un CSM puternic este garanția că nimeni dintre „ai lor” nu va răspunde penal. Iar un CSM corupt este partenerul perfect pentru decapitarea Justiției independente.
🧨 Concluzie parțială: CSM – garanția supraviețuirii corupției judiciare.
Cazul Ghiciu nu este o scăpare. Este politica instituțională a CSM. Validarea unui candidat respins psihologic, legătura cu SIE, protecția surorii sale și absența oricărei anchete – toate arată că avem de-a face cu o organizație de protecție, nu de reglementare.
Consiliul Superior al Magistraturii este consiliul celor care vor să-și ferească dosarele, rudele, averile și privilegiile.
CAPITOLUL V – Serviciile Secrete și Justiția: căsătorie de conveniență în interesul Sistemului.
Justiția română nu mai este independentă. Este colonizată, infiltrată și execută ordine, nu legi. Ce începuse în anii ’90 prin plasarea discretă a unor „ofițeri acoperiți” în posturi-cheie, a devenit astăzi normă constituțională.
Nu mai e vorba de presupuneri, ci de realitate oficializată: magistrați cu trecut în SIE sau SRI pot ocupa funcții de conducere în instanțe, cu binecuvântarea Curții Constituționale a României (CCR).
🧨 CCR legalizează infiltrarea.
În aprilie 2025, CCR a decis că foștii ofițeri activi ai serviciilor de informații – SRI, SIE, SPP, STS – pot fi judecători sau procurori, ba chiar pot ocupa funcții de conducere în instanțe și parchete.
Singura excepție: fostele cadre ale Securității comuniste, care rămân interzise (doar pe hârtie, căci în realitate s-au reciclat de mult sub altă formă).
Decizia CCR este una dintre cele mai toxice hotărâri din istoria Justiției post-decembriste. De ce? Pentru că:
- infiltrarea magistraților cu profil informativ rupe separația puterilor în stat;
- confidențialitatea dosarelor devine o iluzie în fața rețelelor de informații;
- dosarele sensibile ajung în mâinile unor oameni cu dublă loialitate: față de lege, dar și față de fosta unitate.
🕶 Alexandru Ghiciu – profilul ideal pentru infiltrare.
Cazul lui Alexandru Ghiciu nu e o greșeală, ci o operațiune de infiltrare perfect executată:
- Fost angajat al Biroului juridic al SIE (confirmat de surse, necontestat de el – „Nu pot confirma, nici infirma”);
- Picat de două ori testul psihologic – deci vulnerabil, controlabil, instabil;
- Frate al unei judecătoare cu influență, deci cu plasare ușoară în sistem;
- Promovat forțat de CSM, în ciuda tuturor barierelor legale.
El nu a fost admis în magistratură pentru că e competent. A fost admis pentru că e util Sistemului. Genul de individ care nu gândește critic, nu are autonomie și nu va refuza un ordin.
🧠 De ce vor serviciile astfel de magistrați?
Pentru că un magistrat conectat la Serviciile Secrete este:
- controlabil – are trecut vulnerabil, eșecuri acoperite, datorii de carieră;
- obedient – nu ia decizii bazate pe conștiință, ci pe instrucțiuni;
- operațional – poate direcționa un dosar, poate tergiversa, poate anula probe;
- perfect pentru execuții judiciare, prescrieri, albiri, eliberări și decapitări mediatice.
E nevoie de astfel de „magistrați-operativi” pentru:
- dosare politice la comandă;
- protejarea rețelelor mafiote care finanțează partidele;
- hărțuirea magistraților incomozi;
- neutralizarea procurorilor care chiar vor să facă anchete reale.
⚖️ Exemple concrete: infiltrările anterioare.
România are o istorie lungă de infiltrări ale Serviciilor Secrete în magistratură. Câteva nume relevante:
◾️ George Bălan – fost membru CSM, fost procuror șef al Parchetului Ilfov, interceptat de DNA pentru influențarea deciziilor CSM cu ajutorul SRI.
◾️ Mihai Iulian Dragomir – judecător militar, fost ofițer activ SRI, implicat în cauze sensibile ale Armatei și Justiției militare.
◾️ Ovidiu Puțura – fost secretar de stat în Ministerul Justiției, condamnat pentru trafic de influență. Presa a relatat că ar fi fost conectat la SIE. A făcut parte dintr-o rețea de trafic de sentințe.
◾️ Valentin Jucan – fost membru CNA, conectat la servicii, transformat ulterior în judecător. A fost propulsat fără carieră juridică solidă.
Toți acești oameni au fost acoperiți, protejați și utilizați de Sistem. Cazul Ghiciu este doar actualizarea acestui mecanism în contextul 2025: CSM + CCR + SIE = rețea de influență totală.
📡 Strategia pe termen lung: Justiția controlată 100%.
Serviciile nu mai vor să influențeze Justiția. Vor să fie Justiția. Prin:
- promovarea acoperiților în INM;
- numirea în funcții de conducere;
- validarea unor eșuați cu trecut operativ;
- menținerea unei rețele de judecători și procurori obedienți, tăcuți, compromiși.
Acești magistrați „ai sistemului” nu lucrează pentru lege, ci pentru interesul operațional. Ei își datorează funcția Sistemului. Și vor răspunde doar în fața lui.
🧱 România, între Turcia și Egipt: modelul autoritar cu robe și epoleți.
Ce se întâmplă în România e similar cu ceea ce vedem în Turcia lui Erdogan sau Egiptul lui al-Sisi:
- judecători controlați de structuri paralele;
- dosare fabricate la ordin;
- proteste reprimate prin sentințe;
- jurnaliști hărțuiți prin mandate ilegale;
- un regim de supraveghere și obediență mascat în stat de drept.
Magistrații ca Alexandru Ghiciu sunt verigile „perfecte” pentru instaurarea unui astfel de regim.
🔚 Concluzie finală: Ghiciu nu e un caz. Este o operațiune.
Alexandru Ghiciu este produsul final al unei căsătorii perverse între Justiție și Servicii. Nu este o scăpare. Nu este o greșeală. Este o decizie planificată, executată, protejată.
→ A picat testul psihologic? Perfect. E șantajabil.
→ Are legături cu SIE? Minunat. Va răspunde la comenzi.
→ Are soră în magistratură și tată fost procuror general adjunct? Ideal. Se închide cercul.
CSM, CCR și partidele politice sunt complice la această subversiune a Justiției. Ce avem azi nu e o Justiție independentă, ci o structură colonizată, acoperită și subordonată intereselor oculte.
CONCLUZII – România, colonie cu robe și epoleți. Justiția, la ordinul Sistemului
Cazul Alexandru Ghiciu nu este un accident. Este proba clară a modului în care România a fost transformată într-un stat paralel cu aparență democratică. Sub decorul discursului despre „reformă”, „integritate” și „independența Justiției”, se ascunde o rețea de familii, servicii, politruci și impostori care și-au însușit instituțiile statului.
Alexandru Ghiciu a fost:
- inapt psihologic, dar admis;
- fost angajat SIE, dar plasat discret;
- fratele unei judecătoare controversate, dar „confirmat” fără explicații;
- adăugat la o listă închisă, ilegal și netransparent;
- proiectat ca instrument, nu ca profesionist.
El nu a devenit magistrat. A fost făcut magistrat. A fost „plantat” în sistem, exact cum plantezi o bombă în clădirea unei instanțe. Numai că, în acest caz, explozia nu e bruscă, ci lentă, sistemică, devastatoare pe termen lung.
🎭 CSM – teatrul legalizării imposturii.
Consiliul Superior al Magistraturii s-a transformat din garant al independenței în gardian al corupției. A validat candidatul Ghiciu, în ciuda legii, a testelor eșuate și a semnalelor de alarmă. A ignorat cererile presei, a refuzat să dea explicații, a devenit complice activ în fraudarea accesului în magistratură.
Nu a fost o greșeală. A fost o decizie. Una politică, una strategică, una criminală.
🧬 Familia Ghiciu – simbolul justiției ereditare.
Trei generații. Tatăl – procuror general adjunct. Fiica – vicepreședinte CAB, cu decizii halucinante. Fiul – admis în sistem prin fraudă. Un tablou perfect al României feudale, unde funcțiile se transmit ca moștenire de familie, nu ca răsplată a meritului.
🕶 Serviciile secrete – infiltrarea completă.
Legalizarea prezenței ofițerilor SRI și SIE în magistratură, prin decizia CCR, a fost momentul în care Justiția a trecut oficial în subordinea Sistemului. Cazul Ghiciu a fost operaționalizat cu grijă: ofițer, vulnerabil psihologic, protejat de rețea, plasat în sistem pentru misiuni precise.
Justiția nu mai e independentă. Este acoperită. La propriu.
👥 Rețeaua de protecție: Savonea, Baltag, Oprina, Horodniceanu & co.
CSM-ul e dominat de nume care și-au pierdut credibilitatea. Nume care protejează impostura, blochează anchetele, sabotează orice încercare reală de reformă. Nu mai avem un Consiliu al Magistraturii. Avem un Cartel al Magistraților, în care:
- cine greșește este recompensat,
- cine anchetează este schimbat,
- cine deranjează este eliminat.
⚠️ Ce avem azi, de fapt?
România nu este un stat de drept. Este:
- un stat al rudelor și pilelor;
- un sistem feudal cu robe și epoleți;
- un instrument de control pentru rețelele de putere;
- o țară în care dosarele penale sunt decise la telefon, nu în sala de judecată;
- o colonie internă, condusă de o castă care își perpetuează privilegiile prin impostură.
❗️Și cine răspunde?
Nimeni. Pentru că Sistemul nu anchetează Sistemul. CSM se anchetează singur. Justiția își trage singură frânghia de protecție la gâtul poporului. Serviciile au voie să planteze oameni, să influențeze decizii, să rețeleze instanțe. Și totul e legalizat, în tăcere, sub semnătura unor judecători obedienți.
🔚 Verdict final!
Justiția română nu mai poate fi reformată din interior. Este capturată. Este infestată. Este compromisă definitiv.
Singura șansă reală este decapitarea sistemului, destructurarea rețelelor, anchetarea publică a CSM și interzicerea expresă a oricărei influențe din partea serviciilor secrete asupra magistraților. Altfel, Ghiciu va deveni normă, nu excepție.
Și România va rămâne ceea ce este azi: o colonie a Sistemului, condusă de robe și epoleți.
Disclaimer: Articol în curs de actualizare. Situația reprezintă o povestire exhaustivă a persoanei sursă și este în curs de actualizare. Această nu antrenează opinia Redacției sau jurnalistului, rolul presei fiind acela de a informa publicul, de a fi o platformă de exprimare a cetățenilor și de a fi câinele de pază al democrației.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menționează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare și protecția datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
