Partea a II a.
Coruptia din sanul tuturor partidelor asa-zis traditionale (PNL, PSD si USR), precum si obedienta permanenta a Bucurestiului in fata Bruxellesului au generat un dezastru al ramurii energetice din economia Romaniei.
Cauzele care au determinat preturile exorbitante la energie, duble si, in multe cazuri, triple fata de statele Vest-Europene, dar si fata de China si SUA, urmare a respectarii cu slugarnicie, de catre Romania, a tuturor deciziilor UE care au avut in vedere falimentarea tarii noastre in favoarea statelor puternic industrializate din vestul Europei:
- România și-a cedat părți importante din suveranitatea energetică și are dependențe impuse de alți jucători statali sau nonstatali, in special Austria, Germania si SUA, care pot fi utilizate în atingerea unor scopuri politice. România are resurse de gaz dar prețurile naționale sunt mai mari decât în restul Europei. Prețurile naționale mai mari la energie nu sunt altceva decât maximizarea profiturilor companiilor statelor străine care operează în România, ceea ce denotă faptul că România este un stat slab.
- Au fost asumate direcțiile UE fără a fi înțelese și, eventual, negociate și particularizate cu specificul industriei energetice naționale.
3. România nu are o strategie energetică de 15 ani, acest fapt arătând că nu știm care este ținta industriei energetice naționale.
4. ANRM-ul a legat ilogic prețul gazului românesc de prețul de tranzacționare a gazelor de la bursa din Viena.
5. Companiile străine de extracție și prelucrare a petrolului sunt implicate in actiuni de evaziune. (Să ne amintim de scandalul LukOil din 2015, din vremea guvernării Ponta.)
6. Inexplicabil, Romgaz s-a retras din asocierea terminalului LNG de la Alexandroupolis (Grecia) care ar fi deschis o alternativă de alimentare cu gaz. (Nimeni nu s-a sesizat până acum!)
7. Capacitățile închise nu au fost înlocuite cu nimic, astfel încât, în 2019, România a devenit un importator net de energie.
8. Capacitățile securitare ramase, cele care produc energie din apa, combustibili fosili si nucleari, sunt vechi, au randamente mici (deci energia produsă este mai scumpă) și în curând li se va termina perioada de viață.
9. Complexurile Energetice Oltenia si Hunedoara au fost si sunt ținta grupurilor de infracționalitate economică, în ultimii 30 de ani, și nimeni nu se sesizează.
10. Agenții de influență straini din industria energetică românescă, parte a războiului hibrid sunt activi în funcții de decizie sau de lobby.
11. Capacitățile de producție de energie regenerabilă, pe langă faptul că sunt intermitente, sunt mai scumpe decât se spune, având randamente (factor de capacitate) extrem de mici, respectiv 11% la fotovoltaice și 27% la eoliene, ceea ce face să crească prețul energiei de câteva ori. Problema este că în prețul de producție nu intră și decomisionarea și reciclarea acestora. Până astăzi nu exista în România o tehnologie fiabilă de reciclare, nici pentru turbinele eoliene și nici pentru panourile solare.
12. Companiile de transport și distribuție nu au făcut investiții și retehnologizări, apropiindu-ne de un potențial black-out.
13. Bonusul de cogenerare a fost folosit pentru a astupa greșelile politicienilor și nu pentru a investi și retehnologiza instalațiile de producție în cogenerare.
14. Avem o legislație a achizițiilor defectuoasă care întârzie, îngreunează sau stopează orice investiție în industria energetică.
15. Aceeași moleculă de gaz sau același electron se tranzacționează de mai multe ori pe ”piețele liberalizate” românești, ceea ce înseamnă că fiecare companie își adaugă o marjă de profit.
16. Plafonarea este un dezastru – Profesorul Dumitru Chisăliță a arătat acest lucru încă din 2022. Plafonarea reprezinta, de fapt, sifonarea banilor publici din buzunarul statului in buzunarul smecherilor. Aceasta asa-zisa plafonare este una dintre cauzele pentru care nu avem infrastructura sociala – spitale, scoli, facilitati de productie, autostrazi etc.
17. În Ministerul Energiei și în ANRE majoritatea sunt juriști, amante (vezi cazul Roxana Ilie, de profesie coafeza, amanta lui Grindeanu), neveste si cunostinte fara studii de specialitate, adică nu înțeleg fenomenele fizice din producție, transport și energie, dar participă la realizarea legislației și politicilor din energie.
18. Majoritatea companiilor din energie sunt conduse (prin CA-uri, CS-uri și directorate) de persoane, afiliate politic si financiar, care nu au nici o legătura cu energia.
19. Au fost inventate companii pentru fotolii și salarii, multe dintre ele în faliment, care uneori canibalizează activitatea Ministerului Energiei sau se ocupă de activități fără nici o legătură cu energia (a se vedea SAPE).
Acestea au și rolul de a sifona bani către diverse grupuri de interese. Astfel, in portofoliul ME se află, printre altele, două societăți care căpușează (la propriu) industria energetică, oferind posibilitatea conducerii ministerului de a oferi câteva posturi pentru sinecuri și o eventuală posibilitate de a extrage bani din bugetul statului. Acetea sunt: SOCIETATEA ELECTROCENTRALE GRUP S.A și SOCIETATEA DE ADMINISTRARE A PARTICIPAŢIILOR ÎN ENERGIE S.A (SAPE SA).
20. Hidroelectrica nu și-a mai decolmatat lacurile de 33 de ani, ceea ce reprezintă un mare risc. (și nu vorbim încă de precaritatea instalațiilor de la Porțile de Fier, hidrocentrala care produce peste 20% din totalul producției naționale de energie electrică).
21. Companiile de stat din energie se avântă în proiecte fantasmagorice prin intermediul carora sifoneaza milioane din banii nostri. Un exemplu din 2021. Grupul Electrica SA, firmă deținută de Ministerul Energiei in proporție de 48,78%, s-a imprumutat cu suma de 66.150.000 lei, pentru a cumpăra un proiect de parc eolian cu 8.500.000 euro (42.500.000 lei) undeva în Dobrogea și 4.730.000 euro (23.650.000 lei) pentru două proiecte de parcuri solare, undeva în Satu Mare, care, absolut toate, au ramas la stadiul de proiecte, adica au cumpărat niște hârtii de la unii, proiect tehnic, avize prealabile și cine știe mai ce pentru suma de 66.150.000 lei.
22. Au fost îndepărtați de la decizia strategică profesioniștii din energie.
23. Forța de muncă este îmbătrânită, deprofesionalizată și insuficientă.
24. ANRM-ul nu a mai scos la licitație spre concesionare resurse de petrol și gaze de mulți ani, ceea ce a dus automat la creșterea prețurilor.
25. În producția de energie electrică, prima greșeală a fost când s-a renunțat la RENEL. Până acum câțiva ani, organizarea industriei energetice românești arăta ca cea de astăzi din Franta: toată industria energetică este sub o singură companie de stat – EDF. România a despărțit producția pe tipuri de combustibili, formându-se Hidroelectrica, Nuclearelectrica și Termoelectrica. Au apărut diverse companii ce produc energie electrică din vânt și soare. Toate acestea au fost puse să concureze pe ceea ce numim ”piață liberă”, ceea ce este greșit: energia securitară (în bandă) nu este același produs cu energia intermitentă (regenerabilă), energia securitară având un atribut în plus: siguranța alimentării la orice oră.
26. Astfel, capacitățile securitare au fost transformate în capacități intermitente deoarece, în ”piața liberă” se vinde mai întâi energia ieftină, din soare și vânt și după aceea energia provenită din gaz și cărbune.
Rezultă pierderi, pentru ca închiderea și pornirea repetată a producătorilor (după cum bate vântul și strălucește soarele) înseamnă un consum suplimentar de energie, fără a mai pune la socoteală uzura accentuată. Din această situație rezultă și regula ”prețului marginal”, un factor care mărește prețul energiei electrice.
27. A doua greșeală: Termoelectrica s-a împărțit și ea în CE Oltenia, CE Hunedoara (adică cărbunele), ELCEN și încă câteva capacități de producție mici cu cogenerare, părți din sisteme de alimentare centralizată cu energie termică – SACET-uri, care au trecut în administrarea unităților administrativ teritoriale (primării și / sau consilii județene). Din peste 100 de SACET-uri în funcțiune acum 15 ani, au mai rămas 46. Nici un politician local nu a ascultat de profeșionistii din SACET-uri și nu a înțeles importanța producției locale de energie electrică și termică.
Rezultă că Romania a pierdut multe capacități de producție de energie electrică. Când cererea este mai mare decât oferta, prețul crește.
28. Piețele funcționează după regula prețului marginal, ceea ce înseamnă că prețul energiei electrice nu se moderează.
Trebuie să menționez că nimeni nu s-a uitat la profiturile companiilor care dețin parcuri de eoliene sau fotovoltaice.
29. Piețele sunt defectuos organizate, prost reglementate și prost supravegheate, fiind lipsite de componentele de asigurare a finalizării tranzacțiilor, multe companii preferând să plătească penalizări mici de nefinalizare a contractelor încheiate, pentru a revinde energia la prețuri mult mai mari. De asemenea, când sunt doar câțiva jucători în bursele de energie, aceștia pot manipula prețul. Dar gurile rele vorbesc și de un joc făcut împreună cu DEN, care ar acorda întâietate anumitor fluxuri de energie tranzacționate de anumiți brokeri (furnizori).
Un comentariu
Pingback: Republica Moldova între visul unirii și colții globalismului – Țara lui Soroș, episodul 1” - Vocea Noastră