Becali, limbă lungă, minte îngustă! Când aroganța lovește în patriotismul lucid al lui Călin Georgescu!
Există momente în istoria recentă a României în care parcă timpul se oprește, iar întreaga țară e obligată să asculte inepțiile unui individ care a confundat averea cu înțelepciunea și notorietatea cu autoritatea morală.
Gigi Becali, acest „Dorel suprem al națiunii”, se mai trezește din când în când să ofere poporului porția de penibil zilnic, mascată sub forma unei opinii „de om credincios” și „patriot” de ocazie.
Autodenunțul „inteligentului” din Pipera!
Într-o țară normală, o declarație precum cea făcută de Becali, în care recunoaște senin, în direct la televizor, că a cheltuit sute de mii de euro pentru a cumpăra voturi sau a influența indirect alegătorii, ar fi declanșat o anchetă penală imediată.
În România lui 2025, Becali se autodenunță, iar statul stă cu mâinile în sân. Serviciul Român de Informații tace, Direcția Națională Anticorupție clipește leneș, iar Agenție Națională pentru Integritate doarme în post.
Nimeni nu are curiozitatea minimă să verifice ce înseamnă, juridic, o astfel de afirmație.
„M-a costat 700.000 de euro postul de deputat,” spunea mândru ciobanul-biznismen. Unde s-au dus banii? Nu la cineva anume, susține el, ci „la oameni”. Mai exact, în localități afectate de inundații, unde, vezi Doamne, gestul lui caritabil trebuia să genereze capital electoral.
Asta nu e mită mascată? Sau poate că în România, dacă îți cumperi imaginea cu o sacoșă de bani, ți se spune „om bun”, nu „penal în devenire”.
George Simion și tăcerea calculată!
Declarațiile lui George Simion au fost dezamăgitoare. În loc să se delimiteze categoric de un personaj care compromite orice formă de moralitate în politică, Simion invocă „Postul Paștelui”, evitând frontal să numească problema: Gigi Becali a spus lucruri grave. Și nu, nu e vorba de o „dezamăgire personală”, ci de o palmă dată întregii idei de suveranism, căci asemenea indivizi ca Becali nu aparțin unei mișcări care își dorește emanciparea poporului român.
Atacurile josnice la adresa lui Călin Georgescu. Când neștiința strigă și urlă, cerându-și dreptul la microfon!
Cea mai penibilă și revoltătoare parte a prestației publice a lui Becali vine atunci când, cu aerul unui om care are habar ce spune, îl atacă pe Călin Georgescu. Motivul?
Georgescu îndrăznește să vorbească despre corupția endemică din România în presa internațională. Becali, în măreția sa intelectuală, consideră că e rușinos să spui adevărul în fața străinătății. El vrea ca mizeria să rămână sub preș, iar corupția să se dezbată la birtul din colț, între „patrioți” cu două clase și multe zerouri în cont.
A-l acuza pe Călin Georgescu că își „critică poporul” este nu doar mincinos, ci și manipulativ. Georgescu Nu a criticat niciodată poporul român. Dimpotrivă, l-a apărat și l-a elogiat în mod constant, numindu-l „partidul” său. Ce a condamnat el, și pe bună dreptate, este clasa politică trădătoare, sistemul ticăloșit care sugrumă orice inițiativă onestă și orice formă de suveranitate.
Corupția nu se ascunde sub masă, Gigi! Se strigă până la Organizația Națiunilor Unite dacă este nevoie!
Georgescu nu a făcut decât să tragă semnalul de alarmă într-o manieră demnă, diplomatică și inteligentă. El nu s-a dus să „se plângă”, ci să informeze. Iar dacă România nu mai are un stat de drept, nu mai are presă liberă și nu mai are justiție independentă, atunci da, soluția este să atragi atenția opiniei publice internaționale.
Așa cum au făcut-o atâția disidenți în perioada comunistă. Nu l-am auzit pe Becali să-i certe pe Paul Goma sau pe Doina Cornea că au criticat dictatura în presa străină.
Despre Uniunea Europeană și împrumuturi. Când Becali confundă vecinul cu creditorul!
Fără să clipească, Gigi ne oferă o mostră de analfabetism economic:
„Dacă eu sunt vecin cu unu și îmi dă bani, eu să-i zic că pun condiții?!”
Din acest raționament putem înțelege că, în mintea oierului cu vilă și limuzină, România ar trebui să accepte orice dictat dacă primește bani. Nu contează dobânzile, nu contează pierderea suveranității, important e că „ne dau”. Gândire de slugă, nu de patriot.
Călin Georgescu, în schimb, a spus lucrurilor pe nume: România se împrumută la dobânzi colosale, de 7-8%, în timp ce alte state o fac la maximum 3%. Asta înseamnă faliment programat.
Înseamnă colonizare economică. Înseamnă înrobirea a generații întregi doar ca să satisfacem foamea de bani a mafiei politico-financiare care guvernează țara.
Cine are dreptate? Judecați singuri!
Georgescu vrea stabilitate, vrea dezvoltare sustenabilă, vrea ca cetățenii să aibă ce mânca și unde trăi. Becali vrea să fie admirat, să fie lăudat și, eventual, să i se spună „vizionar”. Dar ce vizionar e ăla care spune că „Georgescu nu va candida pentru că nu va fi lăsat”… în ianuarie 2025?
Când Curtea Constituțională i-a respins candidatura în martie? Coincidență? Intuiție divină? Sau poate o dovadă clară că Becali e mai conectat la sistem decât vrea să pară. Că joacă un rol. Că, poate, a fost plantat acolo, în sânul suveraniștilor, pentru a-i compromite.
Cine e, în fond, Călin Georgescu?
Un intelectual, un patriot, un om care s-a format în structuri internaționale dar care nu și-a uitat rădăcinile. Un român care nu își pune ștampila pe trădători, ci îi demască.
Care nu cere și nu dă bani pentru voturi, ci încredere pentru o construcție temeinică. Care nu face circ la televizor, ci propune politici publice coerente. Care nu a fost surprins înjurând femei și ziariști, precum Becali, ci vorbind despre regenerarea morală a nației.
Și cine e acest Gigi Becali?
Un impostor cu bani. Un clovn sinistru care strică orice atinge. Un „credincios” care folosește Biblia ca scut pentru golănie și credulitate. Un exponent al României care se zbate în necunoaștere, în primitivism și în falsa moralitate. Un om care, din păcate, are microfonul prea aproape și gura prea mare.
România nu mai are timp de pierdut cu cei ca Becali. Țara asta are nevoie de lideri adevărați, de oameni care gândesc, care construiesc, care suferă pentru neam. Nu de păpuși care joacă după cum le suflă sistemul.
Gigi Becali e o rușine. Călin Georgescu e o speranță. Diferența e uriașă. Și dacă poporul nu o vede acum, o va plăti scump mâine.
Disclaimer: Articol în curs de actualizare. Situația reprezintă o povestire exhaustivă a persoanei sursă și este în curs de actualizare. Această nu antrenează opinia Redacției sau jurnalistului, rolul presei fiind acela de a informa publicul, de a fi o platformă de exprimare a cetățenilor și de a fi câinele de pază al democrației.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menționează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare și protecția datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
