Siria. Falsificarea istoriei. Nimic din ceea ce s-a întâmplat în Siria nu a fost întâmplător. Primăvara Arabă!
Urmarea episodului anterior: „Siria. Falsificarea istoriei. Primăvara Arabă!
- Axa Moscova – Tel Aviv – Londra – Washington: un joc cu patru mâini!
Nimic din ceea ce s-a întâmplat în Siria nu a fost întâmplător. A fost o înțelegere între marile puteri.
Rusia a obținut control militar și economic asupra Siriei și a salvat regimul Assad, dar nu din loialitate ideologică, ci pentru a-și recupera investițiile: peste 20 de miliarde de dolari, inclusiv în armament, petrol și infrastructură.
Potrivit Stockholm International Peace Research Institute, contractele de armament ale Siriei cu Rusia s-au ridicat, în 2011, la o valoare de cel puțin 4 miliarde dolari.
”Potirivit cotidianul New York Times, între anii 2000-2010, Rusia a vândut armament Siriei la o valoare de 1,5 miliarde de dolari americani, transformând Siria în cel mai mare client de armament al Rusiei. Exporturile Rusiei către Siria au fost în valoare de 1,1 miliarde dolari în 2010 şi investiţiile sale în această ţară au fost evaluate la aproximativ 20 de miliarde de dolari americani, inclusiv cele 4 miliarde pentru armament.
În plus, Rusia și-a recuperat cele 20 miliarde de dolari investiți în Siria. Inclusiv în armament.
De asemenea, firma rusă „Stroitransgaz” a fost implicat în proiecte în valoare de 1,1 miliarde dolari în Siria, printre altele vizând construirea unei centrale de distribuţie a gazelor naturale la 200 de kilometri est de Homs, în regiunea Al-Rakaka şi al unui suport tehnic pentru construirea unei conducte de gaz.
Tatneft, o subsidiara a „Gazprom”, este firma cea mai importantă de energie din Siria.
Alte firme cu interese de afaceri majore în Siria includ producătorul de oţel T.M.K. şi transportatorul naţional „Aeroflot”, care intreţine flota civilă de avioane a Siriei.
Tel Avivul a tăiat tentaculele iraniene și a eliminat un alt regim ostil care își propusese să-i arunce pe evrei în Mediterana. Statele Unite au reintrat în jocul energetic mediteranean, au vândut armament și au menținut haosul funcțional.
Iar Marea Britanie, vechi maestru al dezbinării în Orientul Mijlociu, și-a asigurat o parte din redevențe prin firme off-shore și și-a jucat vechiul rol colonial de instigator și coordonator din umbră.
Acest „careu de ași” a avut grijă să transforme Siria într-un teatru al violenței controlate. Fiecare grupare insurgentă avea propriul sponsor, fiecare rebeliune era filmată și transformată în instrument de presiune internațională.
Frăția Musulmană a fost sprijinită de Qatar, Arabia Saudită și Statele Unite. Hezbollah de Iran. Kurzii de Israel și Statele Unite. Toți împotriva tuturor, iar în final, toți împotriva poporului sirian.
Toți au câștigat. Cu excepția poporului sirian.
5.Poporul sirian, singurul care pierde!
După peste un deceniu de război, singurii care au pierdut cu adevărat sunt sirienii.
Cu peste 500.000 de morți, milioane de refugiați, orașe rase de pe fața pământului, Siria a devenit terenul de testare al marilor puteri, toate mascate în retorica libertății.
Așa cum remarca un agent sirian sub acoperire într-un interviu:
„Leviatanul și nu grija pentru popoarele arabe a adus toate navele de război în Mediterana!”
Case distruse, spitale bombardate, școli rase de pe fața pământului. În timp ce giganții energetici semnau contracte de miliarde pentru exploatarea Leviatanului, poporul sirian trăia în mizerie, foamete și exod.
Peste 6,8 milioane de refugiați au fugit din țară, iar peste 6 milioane sunt strămutați intern.
Israelul a obținut securitate. Rusia a obținut Tartusul. Statele Unite a obținut haosul necesar pentru a justifica prezența militară. Iar marile corporații energetice, Noble Energy, Total, Gazprom, Tatneft, își dispută acum, pe tăcute, drepturile de exploatare.
Siria nu a fost despre democrație. A fost despre resurse. Iar Leviatanul a fost doar începutul.
Turcia și Rusia, inamici de fațadă și parteneri de gaz!
Paradoxal, deși Turcia s-a angajat în conflicte directe cu Rusia (inclusiv doborând un avion militar în 2015), relațiile lor în domeniul energetic au continuat. Ankara importă 60% din gazul său din Rusia. Cele două țări colaborează prin proiecte precum TurkStream, iar Turcia nu poate risca o ruptură totală.
În același timp, Erdogan a susținut rebelii sirieni, Frăția Musulmană și a intrat în coliziune cu Israelul, Cipru și Grecia în Marea Mediterană. Interesele energetice sunt atât de mari, încât alianțele se fac și se desfac în funcție de ultimul contract sau ultimul gazoduct.
6.Mediterana, noul câmp de luptă al secolului 21!
Mediterana de Est, bogată în hidrocarburi, este noul „Golf Persic” al secolului 21. Cu rezerve estimate de peste 122 de trilioane de metri cubi de gaz și 1,7 miliarde de barili de petrol, zona devine miza supremă pentru marile puteri.
Turcia vrea o parte. Grecia revendică altă parte. Cipru, Israel și Liban se ceartă la Organizația Națiunilor Unite. NATO și Rusia patrulează cu submarine nucleare și portavioane.
Acest conflict nu se va încheia curând. Este o bătălie pentru decenii, în care doar cei cu armate, flote navale și influență diplomatică reală vor câștiga. Și în tot acest timp, propaganda occidentală va continua să vorbească despre „drepturile omului”, „tranziție democratică” și „lupta împotriva terorismului”.
Occidentul și „Reconstrucția Siriei”, afacerea secolului!
După ce Siria a fost distrusă, actorii principali se întrec acum în „oferte de reconstrucție”. Bani, contracte, infrastructură, refacerea rezervelor de gaze și petrol, toate acestea cuantificându-se în sute de miliarde de dolari.
Rusia și-a recuperat investițiile prin contracte de reconstrucție, armament și redevențe. Statele Unite au reintrat în joc prin intermediul firmelor private de securitate și energie. Marea Britanie a girat interesul companiilor off-shore și al firmelor de extracție.
Totul este calculat. Nimic nu este umanitar. Acolo unde moare un stat, se naște o corporație.
În final, în urma unor înțelegeri între marile puteri, în decembrie 2024 liderul sirian Bashar al-Assad a părăsit Damascul având ca destinație Moscova.
Puterea a fost preluată de gruparea extremist-teroristă Hayat Tahrir al-Sham, asociată Al-Qaeda și sprijinită financiar, material și ideologic de Europa Occidentală și de Statele Unite.
Concluzie:
„Primăvara Arabă” a fost, în fapt, o iarnă a suveranității!
Adevărul crud este acesta: nu democrația, nu drepturile omului, nu libertatea au stat în spatele „Primăverii Arabe”, ci gazul, petrolul, rutele energetice și hegemonia asupra resurselor. Leviatanul – monstruul mitic – a ieșit din adâncuri, dar nu pentru a fi exploatat de popoarele regiunii, ci de marile puteri.
Sirienii au fost doar pionii. Bashar al Assad – un președinte slab, manevrat de generali ruși și izolat – a fost menținut la putere tocmai pentru a garanta interesele axei Moscova – Teheran – Beijing. SUA, Israelul și Marea Britanie și-au păstrat influența în paralel, mizând pe reconstrucție și pe alte rute energetice.
În final, nimeni nu a pierdut. Doar poporul sirian. Și poate omenirea, care asistă impasibilă cum se justifică oricare război prin cuvinte frumoase, dar se poartă doar pentru gaz, aur, petrol și putere.
Morala unei minciuni geopolitice
„Primăvara Arabă” a fost o minciună. O minciună letală, care a distrus vieți, orașe, națiuni. A fost un plan bine pus la punct pentru a redesena harta energetică a lumii, folosind revolte false, ONG-uri controlate, media docilă și mercenari transformați în „luptători pentru libertate”.
Totul pentru gaze. Totul pentru control. Totul pentru Leviatan.
Disclaimer: Articol în curs de actualizare. Situația reprezintă o povestire exhaustivă a persoanei sursă și este în curs de actualizare. Această nu antrenează opinia Redacției sau jurnalistului, rolul presei fiind acela de a informa publicul, de a fi o platformă de exprimare a cetățenilor și de a fi câinele de pază al democrației.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menționează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare și protecția datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt zxol de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
