2025. Avocata Statului Paralel, Raluca Prună, Vaca Sacră a justiției: „Drepturile omului sunt un lux”. Iar șeful său, George Soroș afirmă: „libertatea cetățeanului e periculoasă pentru stat”!
Cum își apără globaliștii vacile sacre ale Sistemului: magistrații cu pensii nesimțite”!
I. Introducere – Când șacalii urlă după justiție: Prună și corul globalist care plâng după pensiile speciale.
Raluca Prună, fostul ministru al Justiției – o relicvă a regimului binomului SRI–DNA și o voce fidelă intereselor globaliste – a ieșit din nou la rampă.
De data aceasta, nu ca să apere drepturile cetățeanului sau să denunțe corupția sistemică din justiție, ci ca să plângă public de mila magistraților cu pensii speciale nesimțite, pe care îi consideră victime ale politicii „nedrepte” duse de președintele României, Nicușor Dan.
Într-un delir „logic-formal” înșirat pe Facebook, Prună ne spune că refuzul semnării decretelor de pensionare este… „un abuz”. Da, ai citit bine: un abuz e faptul că șeful statului nu grăbește acordarea de privilegii aberante unei caste care s-a rupt total de poporul care o plătește.
Acesta este paradoxul grotesc al vremurilor noastre: cei care au contribuit la prăbușirea credibilității justiției, la acoperirea marilor rețele de corupție și la propagarea unui sistem inegal, apar astăzi drept apărători ai „statului de drept”.
În realitate, nu e vorba nici de drept, nici de stat. E vorba de bani. De pensii uriașe. De sinecuri, sporuri, rente de lux și complicități. E vorba de acel Sistem paralel care s-a infiltrat în toate ramurile justiției și care, atunci când e lovit la buzunar, urlă din toți rărunchii.
Raluca Prună e doar portavocea acestui sistem. O portavoce „cu pedigree”, promovată de ambasade, de Bruxelles și de ONG-urile care visează la „justiție independentă”, dar nu spun niciodată un cuvânt despre achitările rușinoase, averile inexplicabile sau pensionările strategice din magistratură.
Ea nu vorbește pentru popor. Ea vorbește în numele unui trib de privilegiați care-și apără războinic pensia de 20.000–30.000 lei lunar.
II. Ipocrizia patentată: De la Bruxelles la DNA – Raluca Prună, un soldat credincios al Sistemului.
Raluca Prună nu este doar o simplă fostă ministră. Este un produs 100% al sistemului de putere creat de tehnocrația globalistă, impus în România prin ambasade, organisme europene și rețelele obscure de influență din justiție.
A fost adusă în fruntea Ministerului Justiției de guvernul Dacian Cioloș, fără nicio legitimitate electorală, dar cu misiunea clară de a menține „liniștea” în sistemul judiciar și de a proteja bastioanele privilegiate ale statului paralel. A și reușit.
Când era ministru, Raluca Prună nu a mișcat un deget pentru a opri valul de achitări scandaloase din marile dosare de corupție. Nu a avut niciun cuvânt despre procurorii care fabricau dosare pe baza unor denunțuri și stenograme falsificate.
Nu a avut nicio reacție la acoperiții din justiție, la protocoalele secrete cu SRI sau la abuzurile din secțiile DNA. În schimb, a avut grijă să promoveze interceptările fără mandat, să apere sistemul de supraveghere în masă și să declare, cu o seninătate bolnavă, că „drepturile omului sunt un lux”.
Declarația a scandalizat opinia publică, dar a fost lăudată de rețeaua de „experți” care consideră că libertatea cetățeanului e periculoasă pentru stat.
Prună a fost mereu de partea celor puternici. Nu a suflat o vorbă despre pensiile uriașe ale magistraților, despre salariile indecente, despre primele de 30.000 lei acordate în plină pandemie sau despre vacanțele de lux pe banii publici.
Nu a criticat niciodată sistemul de imunități și protecție mutuală din CSM și Înalta Curte. Pentru ea, magistrații sunt o castă care nu trebuie atinsă. Așa era și pe vremea Securității: dacă ești din sistem, ești „băiat bun”, nu contează ce ai făcut.
Mai mult, Prună este unul dintre pionii care a susținut și exportat în străinătate imaginea falsă a unei justiții „curate”, „reformate”, „model european”.
În realitate, România era și este țara în care dosarele mari se îngroapă, în care rețelele de influență decid cine cade și cine scapă, în care un judecător poate avea o vilă de 500.000 euro și pensie de 20.000 lei, dar nimeni nu-l întreabă nimic. Iar când cineva îndrăznește să tulbure acest echilibru mizerabil, apare Raluca Prună, să apere „statul de drept” de cetățeni.
Aceasta este ipocrizia ei: când Sistemul taie în carne vie la comanda binomului, e „reformă”. Când un președinte refuză să semneze pe bandă rulantă privilegii, e „abuz”.
Când o lege încalcă drepturile fundamentale, nu e o problemă – e „necesar în context”. Dar dacă cineva îndrăznește să pună mâna pe pensia specială a unui judecător, se dă alarma.
Raluca Prună nu s-a schimbat. A rămas același soldat fidel al rețelelor de putere, același propagandist al dublului standard, același avocat al injustiției travestite în elitism juridic.
III. Magistrații – vacile sacre ale Statului Paralel. Minciunile din postarea Ralucăi Prună.
Raluca Prună încearcă, într-o tiradă pseudo-logică de Facebook, să convingă publicul că magistrații sunt, de fapt, victimele unei campanii populiste. Fals!
Adevărul este că magistrații sunt cea mai privilegiată categorie profesională din România, iar „abuzul” invocat de Prună nu este altceva decât o simplă încercare de a opri o hemoragie de bani publici declanșată de o rețea de pensionări strategice.
Să le luăm pe rând, în stilul „punctelor numerotate” pe care Prună le consideră „clarificatoare”:
Ce spune vaca sacră:
1.„Magistrații nu mai ies așa devreme la pensie, s-a crescut vârsta.”
Minciună prin omisiune. Vârsta de pensionare a fost crescută, dar doar pentru cei care intră de acum în sistem, nu pentru cei care se pensionează ACUM, adică cei care profită de prevederile anterioare.
În 2024–2025, sute de judecători și procurori s-au pensionat la 48–52 de ani, cu pensii de 20.000 – 30.000 lei net lunar, în condițiile în care un român de rând va ieși la 65–70 de ani cu pensie de 2000–3000 lei.
2.„Polițiștii ies mai devreme la pensie decât magistrații.”
Alt fals. Da, polițiștii pot ieși devreme, dar pensiile lor sunt de 5–6 ori mai mici decât ale magistraților. Iar sistemul de pensii militare e contributiv, în timp ce pensia specială a magistratului nu are nicio legătură cu contribuțiile.
Mai mult, există procurori și judecători care nici măcar nu au lucrat 20 de ani și totuși beneficiază de pensii uriașe, pe baza unei „vechimi” construite prin detașări fictive, transferuri rapide sau perioade minime în instanțe.
3. „Magistrații nu pot cumpăra acțiuni la bursă.”
Aici, Prună plânge de mila celor care, chipurile, trăiesc constrânși de interdicții „aberante”. Adevărul? Magistrații se îmbogățesc în liniște, prin rude, interpuși sau avocați de casă, fără a fi deranjați de ANI, ANAF sau Inspecția Judiciară.
Exemple sunt cu sutele: judecători care dețin vile evaluate la 500.000 euro, apartamente multiple în zone centrale și conturi în euro care sfidează orice logică salarială. Dar nimeni nu verifică, pentru că Sistemul se protejează singur.
4. „Vinovații pentru pensiile speciale sunt politicienii, nu magistrații.”
Minciună clasică de sistem. Politicienii au legiferat, da – dar la presiunea sistemului judiciar, la negocieri subterane, la trocuri între CCR, CSM, Parlament și Guvern.
Cine a amenințat de fiecare dată cu blocarea activității instanțelor dacă se discută pensiile? Magistrații. Cine a dat în judecată statul român pentru „încălcarea dreptului la pensie specială”? Magistrații. Cine a umplut CSM-ul cu cereri de pensionare, ca formă de șantaj? Magistrații.
5. „Politicienii folosesc justiția ca țap ispășitor.”
Iar Prună „uită” că politicienii și justiția au funcționat, ani de zile, ca o asociație mutuală de protecție: procurorii îi hărțuiau pe unii, îi protejau pe alții. Judecătorii închideau ochii, în timp ce dosarele penale se îngropau sau explodau strategic în an electoral.
Prună a fost parte din acest sistem. Știe perfect cum funcționează. Dar acum vrea să ne convingă că magistrații sunt „copiii buni” ai Republicii. De fapt, sunt copiii răsfățați, intangibili și tot mai lacomi.
6. „Ce face Nicușor Dan e un abuz.”
Fals. Președintele României NU este un ștampilator automat al Sistemului. El are dreptul legal și constituțional de a analiza, de a întreba, de a amâna.
Când ți se pun pe masă 200 de cereri de pensionare simultan, toate din rândul celor care încasează pensii speciale, ai nu doar dreptul, ci și obligația să le verifici.
Ce e abuziv e sistemul care permite unei persoane cu 20 de ani de muncă să primească 20.000 lei pe lună, în timp ce un medic ATI, cu 40 de ani de muncă, ia 4000. Ce e abuziv e că România plătește 2 miliarde de lei pe an doar pentru pensiile speciale ale magistraților.
Postarea Ralucăi Prună este o încercare de manipulare grosieră. Nu este un act de onestitate, ci o pledoarie pro domo pentru protejarea privilegiilor unei caste care nu dă socoteală nimănui. Și când cineva, în sfârșit, are curajul să apese frâna, Sistemul urlă. Iar Prună, cu logica ei de sticlă, devine din nou purtătoarea de cuvânt a unui regim putred.
IV. De ce urlă Vaca Sacră: Reforma îi lovește în buzunar. Prună nu apără justiția, ci rețeaua de putere.
Raluca Prună nu scrie pentru popor. Ea scrie pentru Sistem. Pentru acea structură paralelă, consolidată în ani de complicități politice, abuzuri instituționale și privilegii de castă, care astăzi își vede amenințată vaca de muls: pensia specială.
Nu justiția e în pericol, cum ne avertizează ea cu glas tremurat de moralistă de salon, ci fluxul constant de bani publici direcționați către o elită care nu dă socoteală nimănui.
În momentul în care președintele României, Nicușor Dan, a refuzat să semneze pe bandă rulantă decretele de pensionare ale magistraților, s-a aprins un bec roșu în birourile CSM, ale marilor instanțe și, evident, în tastatura Ralucăi Prună.
Nu e vorba doar de orgolii lezate, ci de bani pierduți. Fiecare zi de întârziere înseamnă o lună de pensie specială ratată. Fiecare întrebare pusă înseamnă un risc ca opinia publică să afle adevărul despre modul în care sute de magistrați părăsesc sistemul înainte de vreme, cu sume de 5–10 ori mai mari decât contribuțiile lor reale.
Adevărul e simplu: Sistemul judiciar nu suportă să fie întrebat, cercetat, verificat. Vrea discreție, privilegiu, impunitate.
Iar când această impunitate este pusă sub semnul întrebării, urmează atacul de tip „Prună”: o postare lungă, pseudointelectuală, în care se amestecă termeni juridici, logici formale și trimiteri la drepturile profesionale, totul pentru a masca o apărare fățișă a unei rețele de interese.
Justiția, în forma ei reală, nu e atacată de Nicușor Dan. Justiția este atacată zilnic de magistrații corupți, de procurorii care tergiversează dosare, de judecătorii care dau achitări în serie în marile cazuri de corupție. Prună tace despre toate acestea. Dar vorbește când Sistemul e atins la bani.
În plus, Raluca Prună personifică perfect clasa tehnocrată parazitară: acei birocrați în costume curate, veniți de la Bruxelles sau Paris, care predică moralitatea publică în timp ce apără nedreptatea instituționalizată.
Când poporul cere reformă și echitate, acești „experți” sar să apere privilegiile. Când bugetul explodează din cauza pensiilor speciale, ei cer „respectarea legii”. Dar despre ce lege vorbim? Despre o lege făcută în mod intenționat strâmb, cu portițe, excepții și formule magice pentru calculul pensiei?
Nu justiția e în pericol. Ci mafia privilegiilor. De aceea urlă Sistemul. De aceea scrie Raluca Prună. Nu pentru că i-ar păsa de independența justiției, ci pentru că se clatină turnul din fildes în care se coc pensii de 25.000 lei, vile de protocol, salarii de 40.000 lei, concedii în Maldive și „drepturi” pe care românul de rând nici nu îndrăznește să le viseze.
V. Concluzie – Raluca Prună sau Vaca Sacră a Statului Paralel: vocea sinistră a injustiției instituționalizate.
Raluca Prună nu este decât reflexul fidel al unui sistem profund corupt, care a învățat să se protejeze pe sine sub masca legii.
Nu vorbește pentru cetățean, nu vorbește pentru adevăr, nu apără democrația – ci pledează pentru supraviețuirea unei caste privilegiate care a capturat justiția. O castă care nu doar că își apără pensiile nesimțite, dar îndrăznește să strige „abuz!” atunci când i se cere să respecte regulile pe care le-a impus tuturor celorlalți.
Când Raluca Prună se ridică în apărarea magistraților pensionari de lux, o face nu din vreo preocupare sinceră pentru dreptate, ci pentru că simte că se apropie prăbușirea unui model toxic de organizare socială, în care magistrații sunt zei, iar restul sunt resturi, adică, supuși plătitori.
Oricine îndrăznește să le tulbure confortul este imediat etichetat drept „populist”, „abuzator” sau „pericol pentru statul de drept”.
Dar românii s-au trezit. Știu că nu justiția este atacată, ci doar privilegiile ei aberante. Știu că „statul de drept” despre care vorbește Prună este o fantomă care a permis prescripții ilegale, achitări în serie și averi uriașe pentru o mână de magistrați care au jurat credință legii doar pe hârtie.
Iar ceea ce Prună numește „abuz” este, de fapt, o tentativă timidă de a restabili echilibrul și decența într-un stat jefuit ani la rând.
Raluca Prună nu este o reformatoare. Este o portavoce a injustiției instituționalizate, o apărătoare a pensiilor speciale, o complice a unui sistem bolnav care refuză să moară.
Iar istoria o va consemna nu ca pe o luptătoare pentru dreptate, ci ca pe o protectoare a unui regim de impunitate, privilegii și aroganță.
Disclaimer: Articol în curs de actualizare. Situația reprezintă o povestire exhaustivă a persoanei sursă și este în curs de actualizare. Această nu antrenează opinia Redacției sau jurnalistului, rolul presei fiind acela de a informa publicul, de a fi o platformă de exprimare a cetățenilor și de a fi câinele de pază al democrației.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menționează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare și protecția datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
