2025. Mega Escrocheria Nordis sau Magistrații în Serviciul Infractorilor.
Magistrați complici, interese ascunse și păgubiți batjocoriți!
Introducere.
Dosarul Nordis nu mai este doar un caz de țeapă imobiliară, ci dovada supremă că în România justiția s-a transformat într-un mecanism care apără mafioții cu gulere albe și își bate joc de oamenii cinstiți.
Vorbim despre o escrocherie de proporții uriașe: peste 195 de milioane de euro furați de la sute de familii care visau la un apartament pe litoral sau la munte. În loc de chei de apartament, s-au trezit cu rate la bănci și cu dosare penale care se tărăgănează la nesfârșit.
Protagoniștii? Emanuel Poștoacă și Vladimir Ciorbă, patronii Nordis, secondanți de Laura Vicol, avocata interlopilor, devenită între timp deputată PSD și soția?? lui Ciorbă.
Un trio care a știut să exploateze perfect două slăbiciuni ale statului român: setea oamenilor pentru „lux” și complicitatea dintre magistrați și politicieni.
În loc ca justiția să funcționeze și să recupereze banii păgubiților, asistăm la un spectacol grotesc: judecători care se contrazic între ei, instanțe care ridică sechestre de milioane „din pix” și anchete care se mișcă mai încet decât o căruță trasă de boi.
Exemplele abundă: sechestre de 15 milioane de euro ridicate de Curtea de Apel, completuri de judecată care nu se înțeleg și judecători cu legături suspecte cu avocații inculpaților.
Nordis nu e un caz izolat. Este doar un episod din serialul „Cum să jefuiești România și să scapi basma curată”, unde legea devine batjocură, iar păgubiții sunt condamnați la tăcere și umilință.
Capitolul I – Escrocheria secolului și gașca de lux din Monaco.
Cazul Nordis arată mai bine decât orice carte de criminologie cum funcționează o escrocherie imobiliară de tip piramidal, ambalată în reclame lucioase și în promisiuni de „viață de lux”.
Schema era simplă și diabolică: compania Nordis scotea pe piață proiecte imobiliare spectaculoase – hoteluri și apartamente la Mamaia Nord, Sinaia, Brașov, Dubai – prezentate ca investiții sigure și profitabile.
Se vindea ideea de „paradis al luxului”: broșuri colorate, spoturi TV, reclame cu palmieri și piscine infinite. Totul suna occidental, dar în spate era o gaură neagră financiară.
Sutele de români care au căzut în plasă au fost convinși să plătească în avans zeci de mii de euro pentru apartamente „la cheie” care, în realitate, nu existau.
Au semnat contracte, au plătit tranșe prin bancă sau chiar cash, convinși că își asigură o bucată din „Riviera românească”. Adevărul? Banii erau scoși din conturi imediat ce intrau și plimbați printr-o rețea de firme paravan, ridicați cash din bancomate sau trimiși prin offshore-uri în Monaco și în alte paradisuri fiscale.
DIICOT a descoperit, în februarie 2025, că sumele erau transferate în cascadă, astfel încât să fie imposibil de urmărit. De aceea, anchetatorii au ajuns să pună sub sechestru nu doar apartamente și terenuri din România, ci și bunuri din străinătate.
Totuși, pe numele soților Laura Vicol și Vladimir Ciorbă nu apare nimic oficial. Oficial sunt „săraci”, neavând proprietăți sau conturi consistente. Neoficial, ancheta a fost extinsă în Monaco, unde s-ar fi ascuns adevăratele averi.
De ce Monaco? Simplu: acolo este refugiul preferat al mafiei imobiliare și financiare. Stat mic, taxe reduse, discreție totală.
Cine intră cu milioane de euro, cumpără vile sau apartamente de lux și deschide conturi la bănci private, primește protecție și anonimat. Pentru un procuror român, să recupereze bani din Monaco e aproape imposibil.
Între timp, în România, DIICOT a anunțat cu surle și trâmbițe sechestrul pe 201 imobile, 22 de terenuri, 11 autoturisme și 48 de conturi bancare.
Dar chiar și aceste bunuri sechestrate nu valorează nici jumătate din prejudiciul de 195 de milioane. Și, cum vom vedea mai târziu, instanțele au început să ridice sechestrele rând pe rând, lăsând păgubiții fără nicio șansă.
Exemplele oamenilor înșelați sunt cutremurătoare:
- Familii care și-au vândut casele ca să plătească în avans un apartament Nordis, convinse că fac o investiție „sigură ca la bancă”.
- Pensionari care au băgat economiile de o viață într-o garsonieră pe litoral, cu gândul că vor avea chirie pe termen lung.
- Români plecați la muncă în străinătate care au trimis bani ani la rând, pentru ca apoi să descopere că apartamentele există doar pe hârtie.
Toți acești oameni au primit, în loc de apartamente, rate la bănci, promisiuni deșarte și un dosar penal care trenează. În timp ce păgubiții se zbat, gașca Nordis – Poștoacă, Ciorbă și Vicol – se afișează cu ceasuri de lux, vile ascunse în străinătate și avocați scumpi care le asigură liniștea.
Aceasta este esența escrocheriei Nordis: o mașinărie de vândut iluzii, care a transformat banii oamenilor simpli în proprietăți fantomă și în conturi secrete de milioane.
Capitolul II – Cum se închide cercul: judecătorul dator, avocata recunoscătoare și escrocii liniștiți.
Dacă în Capitolul I am văzut cum funcționa escrocheria financiară Nordis, aici trebuie spus pe față: fără complicitatea magistraților, schema nu ar fi rezistat nici măcar un an.
Totul se leagă ca într-un joc murdar de domino, unde fiecare piesă cade la momentul potrivit pentru a proteja gașca de sus.
Un nume cheie: judecătorul Mihail Udroiu.
Cine e acest personaj? Nu un magistrat oarecare, ci unul care a stat ani la rând în umbra Alinei Bica, fosta șefă DIICOT, cea condamnată la 4 ani de închisoare pentru corupție. Udroiu i-a fost consilier personal, omul care îi pregătea dosarele, îi făcea notele și îi netezea calea.
Când Bica a fost prinsă în malaxorul DNA și trimisă în judecată, cine crezi că a sărit s-o apere? Laura Vicol, avocata interlopilor, astăzi soția lui Vladimir Ciorbă – exact unul dintre patronii Nordis.
Pe scurt:
- Udroiu a fost protejatul Alinei Bica.
- Bica a fost apărată de Laura Vicol.
- Vicol este acum parte din dosarul Nordis, prin soțul ei, Ciorbă.
- Udroiu ajunge judecător exact în dosarul Nordis.
Este sau nu este un conflict de interese uriaș?
Imaginați-vă scena: păgubiții Nordis vin la Înalta Curte, sperând să vadă cum cei care le-au furat banii sunt ținuți în arest. Iar în completul de judecată apare Mihail Udroiu, omul care îi datorează cariera și liniștea Laurei Vicol, prin intermediul Alinei Bica.
De ce „îi datorează”? Pentru că, dacă Vicol nu ar fi tras de toate sforile ca avocată a Alinei Bica, întreaga rețea s-ar fi prăbușit atunci. Iar Udroiu știe bine cine i-a apărat șefa și, implicit, l-a protejat și pe el de un scandal și mai mare.
Aici nu mai vorbim de teorii. Este matematică simplă: Udroiu îi este recunoscător Laurei Vicol. Iar acum, când dosarul Nordis ajunge pe masa lui, situația seamănă cu o răsplată a datoriilor vechi.
În plus, numele lui Udroiu nu e curat nici din alte motive. A apărut în anchete legate de afaceri cu energie și chiar într-un episod exotic, cu o excursie de lux în Dubai, plătită de un controversat om de afaceri.
Însă cariera lui a mers strună: a urcat de la Curtea de Apel Oradea direct la Înalta Curte. Asta nu se întâmplă fără susținere puternică.
Și uite cum, în dosarul Nordis, unul dintre judecători e omul sistemului, legat direct de avocata unuia dintre inculpați. Este ca și cum ai pune lupul să judece o turmă de oi furată.
În această lumină, ce șanse mai au păgubiții? Ce încredere să mai aibă când văd că lanțul recunoștinței și al complicităților funcționează mai bine decât legea?
Să o spunem direct: justiția nu judecă, ci închide cercul. Acolo unde unul a fost șef, altul consilier și altul avocat, peste câțiva ani se întâlnesc din nou, dar cu rolurile schimbate. Într-o zi unul e inculpat, altul avocat și altul judecător. A doua zi, rolurile se schimbă. Tot ei, aceeași gașcă.
Exemplu concret: în dosarul ANRP, Alina Bica a fost acuzată că a aprobat despăgubiri supraevaluate. Cine era avocatul ei? Laura Vicol. Cine era consilierul apropiat al Alinei Bica la DIICOT? Mihail Udroiu. Cine judecă acum Nordis, unde Vicol apare din nou? Tot Udroiu. E un serial prost, dar cu mize de sute de milioane.
Aceasta nu mai e o coincidență. Este dovada că magistrații din România nu sunt independenți, ci parte a unor rețele de putere și bani. În cazul Nordis, justiția nu e arbitru, e jucător în echipa escrocilor.
Capitolul III – Curtea de Apel București: 15 milioane de euro șterse din pix.
Dacă ancheta DIICOT și-a făcut cât de cât treaba și a pus sechestru pe bunuri în valoare de zeci de milioane, instanța a avut grijă să arunce totul în aer.
Pe 19 august 2025, Curtea de Apel București a ridicat sechestrele impuse de procurori pe averile patronilor Nordis – Vladimir Ciorbă, Emanuel Poștoacă și compania Nordis Management SRL. Valoarea bunurilor eliberate din sechestru? Aproape 15 milioane de euro.
Cum s-a ajuns aici? Printr-o „chichiță procedurală” invocată de judecători: potrivit legii, sechestrele trebuie verificate periodic – la șase luni, în faza de anchetă.
DIICOT a făcut verificarea pe 31 iulie 2025, adică exact la termen, dar instanța a interpretat că, pentru anumite bunuri, termenul ar fi fost depășit. Consecința: sechestrele s-au „stins de drept”, iar inculpații și-au recăpătat accesul la proprietăți și conturi.
Tradus pe înțelesul tuturor:
- DIICOT a pus lacăt pe niște bunuri (apartamente, terenuri, acțiuni).
- Instanța a zis că lacătul a expirat.
- Ciorbă și Poștoacă au primit înapoi bunuri și bani de milioane, în timp ce păgubiții au rămas cu promisiuni goale.
Este greu de spus dacă a fost neglijență, prostie sau complicitate. Dar rezultatul e clar: mafia imobiliară a câștigat, victimele au pierdut.
Un exemplu concret: DIICOT pusese sub sechestru părțile sociale deținute de Nordis Management în firmele satelit – Nobileo Real Estate SRL, Nordis Mamaia SRL și Bertuzzi Mobili SRL.
Vorbim de companii care reprezentau scheletul financiar al grupului Nordis. Odată ridicate sechestrele, aceste firme au redevenit complet controlabile de Ciorbă și Poștoacă. Pe românește, hoții și-au recăpătat jucăriile.
Mai mult, instanța a ridicat și sechestrele de pe conturile din Unicredit, CEC Bank și Credex, în care se aflau sume de milioane de lei și euro. Practic, s-a dat liber la sifonarea banilor.
Cine pierde?
- Păgubiții – oameni care au investit 50.000, 100.000 sau chiar 200.000 de euro într-un apartament Nordis. Pentru ei, aceste sechestre erau singura speranță de a recupera ceva.
- Statul – pentru că sumele delapidate includ și bani furați din taxe, impozite și rambursări fictive de TVA.
Cine câștigă?
- Ciorbă și Poștoacă, care acum pot să-și mute bunurile, să le vândă sau să le ascundă și mai bine.
- Avocații lor, care au câștigat o bătălie juridică ce miroase a complicitate.
Întrebarea logică: de ce s-au grăbit judecătorii să facă un asemenea „cadou” exact la termen? De ce nu au ținut cont că DIICOT a prelungit măsurile în ultima zi legală?
Răspunsul e simplu: pentru că legea e folosită doar ca paravan. În realitate, deciziile se iau în funcție de interese și de rețele de relații, nu de litera legii.
Exemple similare avem cu duiumul: în dosarele ANRP sau Microsoft, instanțele au ridicat sechestre de sute de milioane, sub pretexte procedurale, iar prejudiciile nu au mai fost recuperate niciodată. Nordis nu face decât să repete scenariul: hoții scapă, păgubiții rămân cu ochii în soare.
Și să nu uităm ironia supremă: DIICOT se lăuda că a pus sechestru pe 201 imobile și zeci de conturi. La câteva luni, Curtea de Apel București le dă drumul ca și cum ar fi fost un simplu dosar de furt din buzunar.
Așa arată justiția română: șterge milioane din pix și transformă escrocii în oameni „curați” peste noapte.
Capitolul IV – Ancheta care stă pe loc și păgubiții disperați.
Un alt capitol negru din saga Nordis este stagnarea anchetei. De luni de zile, dosarul se mișcă cu viteza melcului, iar păgubiții au ajuns să creadă că totul se va prăbuși prin prescripție, exact ca în alte dosare celebre.
Fostul ministru al Justiției, Stelian Ion, a tras semnalul de alarmă: „Ancheta stagnează de aproape jumătate de an pentru că Ministerul Public, condus de procurorul general Alex Florența, nu a pus la dispoziția DIICOT fondurile necesare efectuării expertizelor.” Practic, fără bani pentru expertize financiare, dosarul bate pasul pe loc.
DIICOT s-a grăbit să-l contrazică, afirmând într-un comunicat oficial că „ancheta se desfășoară cu celeritate, fiind administrate ritmic probele necesare”.
Dar realitatea e greu de ascuns. Avem peste 2.000 de persoane audiate, 230 de percheziții informatice, mii de pagini de dosar – și totuși niciun rezultat concret. Expertizele financiare, vitale pentru a demonstra traseul banilor, nu au fost făcute.
Ce înseamnă asta? Înseamnă că, deși există sute de contracte semnate, extrase de cont și mărturii, procurorii nu pot pune cap la cap prejudiciul real și nu pot trasa exact drumul banilor.
Fără expertize, procesul nu poate avansa. E ca și cum ai avea toate piesele de puzzle, dar refuzi să le asamblezi.
Între timp, păgubiții își pierd speranța. Mulți au vorbit public despre coșmarul prin care trec:
- Mihai Pop, un antreprenor din Cluj, a declarat că a investit 120.000 de euro într-un apartament Nordis Mamaia și acum plătește rate la bancă pentru ceva ce nu există. „Am muncit 15 ani în străinătate ca să-mi iau o casă. Banii s-au evaporat și statul nu face nimic”, spune el.
- Familia Ionescu din București a vândut apartamentul moștenit de la părinți pentru a cumpăra un studio la Sinaia. „Ne-au spus că vom avea cheile în 2024. Suntem în 2025, nu avem nimic. Iar acum aud că li s-au ridicat sechestrele și au acces la bani. Cum să nu simți că îți râd în față?”, se întreabă doamna Ionescu.
În loc să primească dreptate, oamenii văd cum sistemul îi lovește a doua oară: escrocii le-au furat banii, iar statul le fură speranța.
Această tărăgănare nu e întâmplătoare. Așa funcționează mafia togată în România: se deschid dosare spectaculoase, se fac percheziții cu televiziunile de față, apoi ancheta se blochează ani de zile.
Când în sfârșit ajunge în instanță, urmează amânări peste amânări, ridicări de sechestre și, într-un final, prescripția.
Exemplele abundă:
- În dosarul Microsoft, prejudiciul de sute de milioane a dispărut în neant, iar inculpații au scăpat pe prescripție.
- În dosarul ANRP, s-au pierdut miliarde prin despăgubiri supraevaluate, iar statul nu a recuperat nimic.
- În dosarul Hexi Pharma, în care românii au murit în spitale din cauza dezinfectanților diluați, nimeni nu a plătit cu adevărat.
Nordis riscă să repete acest scenariu: după un început cu arestări spectaculoase, inculpații au fost eliberați după doar 10 zile. După șase luni, li s-au ridicat controalele judiciare și sechestrele. Iar acum ancheta stă pe loc. Pas cu pas, dosarul se topește.
În tot acest timp, cei 800 de păgubiți sunt tratați ca niște naivi fără importanță. Nicio instituție nu le apără interesele, niciun politician nu ridică problema în Parlament, niciun procuror nu le spune când își vor vedea banii. Statul, care ar trebui să fie protectorul lor, s-a transformat în complice al borfașilor.
Concluzia e simplă: dacă lucrurile merg în același ritm, peste câțiva ani vom vorbi despre „dosarul Nordis – clasat prin prescripție”. Și atunci, Poștoacă, Ciorbă și Vicol vor fi liberi să își trăiască viața de lux, în timp ce păgubiții vor rămâne cu datorii și regrete.
Concluzie – România, statul care își apără borfașii.
Dosarul Nordis arată adevărata față a României: o țară în care justiția nu e arbitru, ci complice al mafiei cu gulere albe. Aici nu se face dreptate, se fac aranjamente. Nu se caută adevărul, se caută portițele prin care hoții scapă.
Ce am văzut?
- Escrocherie de proporții – 195 de milioane de euro furați de la oameni simpli.
- Judecători cu datorii vechi față de avocații inculpaților, care se regăsesc azi în completuri de judecată.
- Sechestre ridicate din pix de Curtea de Apel București, de parcă banii nu ar mai fi existat niciodată.
- Anchete care stagnează, sub pretextul lipsei de fonduri pentru expertize, în timp ce victimele își pierd ultimele speranțe.
Și toate acestea în timp ce Laura Vicol face politică din Parlament, Vladimir Ciorbă își ascunde banii în Monaco, iar Emanuel Poștoacă se prezintă ca un „vizionar al turismului de lux”.
Este o insultă la adresa celor 800 de păgubiți, dar și la adresa fiecărui român care încă mai crede că justiția există.
Adevărul crud este că statul român nu protejează cetățenii, ci borfașii de elită. Exact cum s-a întâmplat în Microsoft, ANRP sau Hexi Pharma, și în Nordis vom vedea aceeași finalitate: prejudiciile nu se recuperează, hoții scapă, iar oamenii rămân cu datorii și regrete.
Întrebarea nu mai este „se va face dreptate?”, ci „cât timp mai acceptă românii să fie conduși de mafie sub roba de judecător și sub costum de politician?”
Nordis nu e doar o țeapă imobiliară. Este dovada că România este un stat captiv, unde legea e armă pentru mafie și cătușă pentru cetățeanul cinstit.
Disclaimer: Articol în curs de actualizare. Situația reprezintă o povestire exhaustivă a persoanei sursă și este în curs de actualizare. Această nu antrenează opinia Redacției sau jurnalistului, rolul presei fiind acela de a informa publicul, de a fi o platformă de exprimare a cetățenilor și de a fi câinele de pază al democrației.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menționează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare și protecția datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
